Ma apropii de nava ce parea ca va exploda curand.
Presiunea din interior este prea mare,ceea ce imi comfirma un lucru;a aterizat fortat,sau intr-un caz mai putin bun,s-a prăbuşit fara vreo dorinţa.Dau la o parte placa de metal de acoperă locul de unde iese cel mai mult fum,ceea ce pare a fi motorul.
Tusesc puternic la intalnirea cu fumul gros si negru si ma dau in spate.
"-Pe baza de ce zboara chestia asta?"
Ma priveste ciudat,isi lasa privirea in jos si isi manganie barbia ganditor."-Voi ii spuneti radium."
Maresc ochii privindu-l,in urmatoarea secunda fiind in spatele sau inchizandu-mi ochii cu putere.
Am innebunit!Stau langa o masinarie care functioneaza pe baza de radium,langa un extraterestu ce vrea sa il ajut.
Continui sa tusesc simtind aceeasi stare de ameţeală si bratele sale puternice ce ma prind inainte sa cad pe pamantul plin de pietre.
Imi deschid ochii inca simtind cum corpul mi se inmoaie in bratele sale.
O apasare puternica pe inima, o durere adanca precum sabii ce nu vor sa imi dea pace.
Ma simt indurerata,ma simt neputincioasă, de parca totul s-a oprit pentru cateva minute in juru-mi.
Imi misc capul ridicându-ma si lasandu-mi fruntea in palma.
"-TaeHyung, imi face rau."
Imi ridic privirea spre el ,el punându-mi o masca la gura privindu-ma.
"-Este mai bine acum. Nu intra in corpul tau."
Clipesc de cateva ori in mod repetat privindu-i irisii intunecati.
Trec pe langa el si incerc sa ignor ameteala sprijinindu-ma de marginea navei privind in interior.
"-Ai unelte de care ma pot folosi? Nu e foarte diferit de masinariile cu care lucrez."Este destul de ciudat faptul ca o fata adora sa construiască?Sa lucreze cu masinariile?
Probabil pentru unii,insa in momentul asta este de ajutor.Langa mine se afla acum o geanta plina cu unelte ce imi vor fi de ajutor.
Iau ceea ce parea a fi o cheie si incep sa lucrez la motor.
Nu avea o problema anume,lateralele s-au desprins putin ,insa problema am rezolvat-o ."-TaeHyung,vom avea nevoie de aluminiu topit pentru a repara învelişul. Si de radium pentru conbustibil."
El era pe scaunul din interior privindu-ma.
"-Deci mai raman o vreme pe Terra."

YOU ARE READING
E.T.//Kim TaeHyung
FanfictionNoaptea imi va aduce intotdeauna surprize,nu neaparat intunecate. Ochii sai erau mai luminosi decat soare insusi,pătrunzand in adancul sufletului meu. Nu este un strain al lumii,este un cunoscator al Galaxiei. Intalnirea cu el a fost intalnirea mea...