A DOUA ȘANSĂ

Capitolul IV

        Oboseala pe care o resimt după ce am dansat cu Sandra până la epuizare, în tocurile mele înalte, își cere tributul. Am ajuns acasă în jurul orei 04:30 și m-am trântit în pat, îmbrăcată, nici măcar nu m-am demachiat. Dar bineînțeles că nu am adormit! M-am răsucit în pat până când soarele strălucea pe cer. Gândul meu zbura doar la Raul și la felul în care arăta; îmbrăcat în negru din cap până în picioare, părul la fel de negru, iar tenul său ușor măsliniu. Cercelul din sprânceană i se potrivea perfect, iar tatuajul ăla... nici nu mai vorbesc... Da, ce să fac? Am fost atentă la detalii...

        Sentimentul de vinovăție, însă, m-a copleșit. Simțeam că îl trădez pe Alex și că îi înșel încrederea, permițându-mi să privesc un alt bărbat așa cum l-am privit pe tipul din club.

        Deși ne despărțisem de șase luni, încă îl iubeam. Cum altfel? Ne cunoșteam de mici și el a însemnat totul pentru mine. Mi-a fost alături atunci când mama a murit, cu toate că aveam zece ani, și eu, și el. Am fost cei mai buni prieteni și confidenți, apoi am început o relație care a durat cam unsprezece ani, din care șapte am fost căsătoriți și am împărțit totul. Cum aș fi putut uita toate astea într-un timp așa scurt?

        Într-un final, am adormit și m-am cufundat în lumea viselor, deși nu îmi mai amintesc nimic din ce am visat; cred că totuși nu a fost vorba despre vreun coșmar pentru că, garantat, nu aș mai fi dormit până la ora 15:00 după-amiaza.

        Mă ridic cu mare greutate din pat și simt că mă dor toate oasele. Abia îmi târăsc picioarele dureroase până la baie și când îmi arunc ochii în oglindă, ma sperii instant. Machiajul e întins pe toată fața, am niște crearcăne cât Parisul și părul îmi e încurcat ca naiba. Asta îmi amintește de ultima mea noapte cu Alex. Arătam cam la fel, numai că atunci eram puțin turmentată. Poate puțin mai mult.

        Tot ce am nevoie acum este o baie fierbinte, cu spumă și săruri, plus o cafea tare. Mă duc la bucătărie să îmi pregătesc cafeaua, în timp ce aștept să mi se umplă cada.

        Ies din baie complet revigorată și cu bateriile încărcate. Urmele somnului agitat au dispărut și eu sunt ca nouă. Mă duc din nou la bucătărie ca să îmi fac un sandwich. Aud telefonul sunând și încep să mă supăr pe Raul că mi l-a înapoiat. Astăzi chiar nu am deloc chef de conversații. Când văd că cel care sună insistă, mă duc să îl iau ca să răspund. Sandra, bineînțeles, la cine mă așteptam?

        — Cineva încearcă să își revină aici, îi spun eu, în loc de „alo".

        — Bună și ție! Se pare că cineva a avut o noapte agitată. Să fie oare din cauza unui anume tip? mă presează ea, dar știu că zâmbește.

        — Of, Sandra, tu când te maturizezi?

        — Haide, măi, am văzut cum zâmbeai și cum îți sclipeau ochii după ce ai vorbit cu el. Aseară nu ți-am zis nimic pentru că știu că ai fi plecat acasă și m-ai fi lăsat singură, dar acum... scuipă tot! zice ea și continuă cu întrebările. Câți ani are, cum îl cheamă, de unde e, merge la sală, e fotomo...

        — Are o iubită! o întrerup eu, dar  în voce mi se simte dezamăgirea și știu că prietena mea deja m-a „mirosit".

        — Păi și cum să nu aibă? La cum arată tipul, ar fi fost și păcat! îmi spune ea, alimentându-mi gelozia. Tocmai am zis gelozie? Voiam să zic... nu mai contează...

        — Văd că ești tare veselă azi, constat eu. S-a întâmplat ceva și eu nu știu?

        — Dani m-a invitat să ieșim astă-seară! îmi zice ea și știu că e în-cân-ta-tă!