Double Daddy

Capitolul 2.

"Nu înțeleg! De ce Dumnezeu nu ţine cu noi?!"
"Oh, scumpo...ai să vezi că o să reuşiți până la urmă!"

Amanda intră în bucătărie şi o văzuse pe mama ei şi pe sora ei cu lacrimi în ochi.

"Ce se întâmplă?" Întrebă Amanda, în timp ce sora şi mama ei se ridicară de pe scaun.
"Amanda...sora ta a avut din nou un avort."
"Ah..Gloria! Îmi pare aşa de rău!" Spuse Amanda luându-şi sora în brațe.
"Mulțumesc, găluşcă! Aveam nevoie de îmbrăţişarea asta."
"Eu trebuie să plec la şcoală. Ne vedem după, Gloria!" Îşi mai luă sora odată în braţe, aceasta zâmbind.

Allison era acasă, cu testul de sarcină în mână. Trecuse deja două săptămâni de când îşi pusese planul în aplicare. Se aşezase pe capacul toaletei şi deschise încet testul. Un zâmbet diavolesc îi apăruse pe chip. Se ridicase şi se spălă pe mâini. Se uită în oglindă şi îşi zâmbea ca o nebună. Până la urmă Trish avea dreptate. Fata era nebună de legat! Allison îşi luă telefonul şi îşi făcu' câteva poze, punându-le pe site-ul de socializare, apoi punând testul de sarcină în ghiozdan şi plecând spre şcoală.

Dylan ajunsese la şcoală înaintea Amandei şi se plimba pe hol aşteptând-o.
"Dylan, trebuie să vorbim!" Îi spuse Allison.
"Allison, noi nu avem ce să vorbim! Ţi-am spus atunci la petrecere că nu e bine ce facem! A fost doar sex şi gata! Lasă-mă în pace!" Se răstise Dylan, vrând să plece. Allison nu se lăsa bătuta aşa că îl apucase de mână şi îl oprise.
"Dylan, sunt însărcinată!" Aproape țipase pe holul plin. Norocul lui era că nimeni nu auzise.
O luase pe fată de mână şi o trase spre scări.
"De unde ştii că e al meu?" O întrebase deja vizibil nervos, la fel ca Allison când îi auzise întrebarea.
"Dylan eşti singurul cu care m-am culcat de când am venit aici!"
"Dar.."
"În clasă cu voi!" Îl întrerupse o profesoară, pentru că deja se sunase.

Amândoi au plecat nervoşi de acolo, Dylan ducându-se afară din şcoală iar Allison spre clasa de latină, unde era şi Amanda. Amândouă se uitau una la alta, doar că Allison o privea cu ură şi dispreț, iar Amanda...Amanda abea ştia de ce o privea.

(...)

Era ora prânzului, iar Amanda şi Trish discutau despre pozele postate de Allison cu testul de sarcină.

"Îţi spun clar, Ami. Fata asta e dusă rău de tot cu pluta, cum să postezi poze cu testul de sarcină într-e dinţi?" O întrebă Trish, iar Amanda râse copios.
"Trish, tu îţi baţi joc de mine? Cu el într-e dinţi?!" Râse din nou fata.
"Da! Stai să-ți arăt."
"Nu acum. Mă duc să-l caut pe Dylan, nu ştiu de ce dar a lipsit toată dimineaţa." Spuse fata, ieşind din cantină.
Era de-a dreptul şocată şi amuzată de Allison. "Asta vrea atenția cuiva şi nu ştie cum să o obţină!" Îşi spuse Amanda în gând. Îl zărise pe Dylan, care era abătut, lângă dulapul lui. Se duse zâmbind la el şi îl sărutase pe obraz. Acesta tresărise crezând că e Allison, dar când îşi zarise iubita, se calmase şi o strânse tare la piept.
"Oo..kk" spusese Amamanda surprinsă de gestul lui. Era neliniştit şi putea simţii şi ea asta. "Unde ai fost de dimineaţă?" Îl întrebă fata când se retrase din braţele lui.
"Am fost acasă...nu m-am simţit prea bine." Minţise el. O văzuse pe Allison cum se îndrepta spre ei la fel şi Amanda. "Hai să mergem!" Spuse trăgându-şi iubita după el.
Amanda nu spusese nimic, dar îşi dăduse seama că ceva nu era în regulă între el şi Allison. Deja intrase la bănuieli. Intră cu Dylan la clasa de matematică,.iar pe la sfârşitul orei ieşise afară, în tribuna terenului de fotbal.
Intrase pe instagram-ul lui Allison căutând pozele cu ea şi testul de sarcină, dar dăduse peste altceva. O poză cu Dylan şi Allison în maşina lui, însoţită de un mesaj "Uitaţi cine va fii tătic!". Poza era din seara petrecerii.
Lacrimile amare îşi făceau prezenţa pe faţa albă a fetei, aruncase telefonul înapoi în geantă şi îşi prinsese capul în palme. Plângea şi suspina, iar Trish o zarise, venind lângă ea.
"Hei, Amanda! Amanda, ce-i cu tine!" O întrebase, luându-i mâinile într-ale ei.
"Dylan e tatăl!" Soptise printre suspine.
"Ce? Ce vrei să spui?"
"Dylan e tatăl copilului lui Allison!" Spuse, plângând isteric.
"Shh..Amanda. De unde ştii?" O întrebase pe blondină.
"Căţeaua a ţinut să facă public asta pe instagram!"
Amanda plângea şi simţea că lumea ei incepea să se destrame. Cea mai mare temere a ei se adeverise. Dylan îi fusese luat de către altă fata.
"Scumpo, o să treci peste! Până la urmă voi sunteţi împreună de 3 ani, poate că nu o să vă despărţiţi!"
"Nu înțelegi." Îi Soptise Amanda cu glas stins. "Nu o să pot trece peste!"
"De ce?" O întrebase uimită prietena sa.
"Pentru că şi eu cred că sunt însărcinată!" Îi răspunse fata începând să plângă din nou. Trish făcuse ochii mari de uimire, dar reuşise să o strâgă pe Amanda la piept.
"Nu eşti singură, Amanda! Sunt aici! Numai plânge!" Încercă fata să o potolească.

Blondina îl observase pe Dylan la poartă cu Allison vorbind şi se retrase nervoasă din brațele prietenei sale. Trish o striga şi încerca să o oprească, dar Amanda era prea nervoasă şi prea pornită să obţină nişte răspunsuri.

"Deci asta ai făcut tu toată dimineaţa!" Urlă la cei doi.
"Despre ce vorbeşti?" O întrebă Dylan confuz.
"Despre ce vorbesc? Îţi arăt eu imediat despre ce vorbesc!" Spuse scoţând telefonul din geanta sa şi deblocându-l. "Despre asta vorbesc!" Spuse şi îi arătă poza cu el şi Allison însoţit de acel "frumos" mesaj.
"Iubito, lasă-mă să-ţi explic!" Încercă Dylan să se apere.
"Nu, Dylan! Nu ai ce să îmi explici! Nu vreau să te mai văd în preajma mea, vreau să diapari din viaţa mea!" Urlase la baiat. Cuvintele spuse nu îl dureau numai pe el, o durea şi pe ea ceea ce îi ceruse. "Astea s-au întâmplat numai din vina ta!" Îi spuse lui Allison.
"Hei! Nu te lua de mine! Nici nu stiam ca are prietenă când m-am culcat cu el!" Se apără Allison. Amanda făcuse o faţă dezgustată şi plecă de lângă cei doi.
"Amanda, eu pe tine te iubesc!" Ţipase Dylan după ea, dar era în zadar. Amanda era pornită să facă ce e mai bine pentru ea şi pentru copilul ei.

Hei, dragilor! Am revenit cu un capitol nou, pareri despre el? Va place? Eu sper ca da. Daca averi ceva de adaugat sau sfaturi pentru mine, va rog sa le lasati in comentarii. Am nevoie de ele, fie ca sunt bune sau rele.
Va pup si scuzati greselile, capitolul este necorectat!