Double Daddy

Capitolul 6.

-Faci mișto de mine? Țipase sora ei.
-Gloria! Vrei să încetezi? Și așa îi e destul de greu surorii tale.
-Ea nu poate avea un copil! Nici măcar nu e măritată! Sau tu și scumpul licean, Dylan intenționați să vă căsătoriți? A întrebat-o furioasă pe Amanda.
-Știi ceva, Gloria? Gata, e destul! A intervenit mama lor.
-Nu, vorbesc serios! Cum au de gând să crească un copil între temele de la școală și antrenamentele de la fotbal?

Amanda era sătulă de reproșurile ei, așa că și-a trântit furculița și a ieșit din cameră.

-Știi, dacă până acum nu a fost un moment în care Amanda să aibă nevoie de tine că soră mai mare, atunci acum ar fii fost! I-a spus mama ei, dând să se ducă după Amanda.
-Stai! Mă duc eu. A spus Gloria.

Amanda era foarte sensibilă și nervoasă din cauza sarcinii. Nu putea să o suporte pe Gloria și frustrările ei, dar se simțea și umpic vinovată. Gloria intrase după ea în cameră, dar blondina nu o băgase în seamă.
-Îmi pare rău, bine? Am încercat de peste un an, Amanda. Îmi doresc o familie mai mult decât orice pe lume! I-a spus aproape plângând. Și când tu ai plecat...
-Știu, nu e corect! I-a răspuns Amanda.
-Corect sau nu, sunt încă sora ta! O să-ți fiu alături, bine? Vorbesc serios.

Amanda doar daduse din cap și o luase în brațe. Stia cât de greu i-a fost surorii ei când a pierdut atâtea sarcini. Un bebeluș era mai mult decât important într-o familie, mai ales în una care îl dorește așa mult.

Alice era în pat ca de obicei și se uita peste pozele lui Dylan.
-Stiu că vei avea grijă de noi. A spus privind poza lui aproape obsesiv.

A intrat să își facă câteva poze cu burtica ei la vedere și cu câțiva ursuleți. A început să le posteze rând pe rând cu hastag-ul "@Amanda91 #raman nemișcată", "mamă adolescentă sexy" și "#am lapte?".
Toți colegii de la liceu râdeau de ea și deapre cât de penibil se comporta. Postau comentarii urâte și mai ales depre Dylan. "Nu îmi vine să cred că Dylan și-a tras-o cu o târfă ca @Alice34", "#AliceVSAmanda#alegereatatăluicopilului", iar ea continua să pună poze cum că ea e "#Doamna @Dylan_12".

Amanda văzuse și ea pozele. Preferase să ofteze și să închidă telefonul. Pentru ea, Dylan, devenea un subiect pe care părea să nu-l mai deschidă vreodată.

DUPĂ PATRU LUNI :

-Nu știu cât timp mai pot merge purtând haine de gravidă. Se plângea Amanda mamei ei. Adică orice port e atât de inconfortabil.

Era pe holurile spitalului încercând să-și vadă picioarele, când îl zări pe Dylan ridicându-se de pe un scaun.
-Ce cauți aici? L-a întrebat imediat.
Dylan era așa de speriat, dar și de entuziasmat de faptul că o vedea, însă expresia lui facială arată doar un om căruia îi era frică să nu fie respins de persoana pe care o iubeste.
-El a sunat și a întrebat dacă poate asista la ecografie. I-a răspuns mama ei. Amanda se luminase la fața și brusc și Dylan devenise mai relaxat. Ne întâlnim la mașină. I-a spus mama ei.
-De fapt, dacă este în regulă aș prefera să o aduc eu acasă pe Amanda, dacă sunteți de acord.
Amanda lăsase capul în jos, rușinată și zâmbea.
-Bineînteles! I-a răspuns mama ei imediat. Succes, copii!
Amanda și-a ridicat privirea spre el, imediat ce a plecat mama ei. Se priveau, atât de fricoși amândoi, încât nu s-au uitat mai mult de cinci secunde unul in ochii celulilalt că și-au întors privirile.
-Bună. I-a spus Dylan râzând.
-Bună. I-a răspuns și ea radiind de fericire, mai rău ca el.

***

-Bine, în cazul în care nu se ascunde, se pare că aveți o fetița! Le-a spus medicul.
-Serios? O să am o fată? A întrebat-o Amanda entuziasmată.
-E destul de sigur pentru a vă zugrăvii camera în roz! I-a răspuns zâmbind.
-Si restul e în regulă? A întrebat Dylan și el entuziasmat.
-Totul arată bine. Vreți să-i auziți și bătăile inimii? A întrebat medicul.
-Da, cu siguranță! Au răspuns Amanda și Dylan în același timp.

Imediat cum i-au auzit bătăile inimii, Amanda si Dylan au început să râdă.
-Asta e o nebunie! A spus Dylan.
-E ciudat! L-a contrazis Amanda râzând.

Ei doi se bucurau de așa un mic lucru, pe care îl iubeau, în schimb ce Alice se bucura de hainele cumpărate cu banii lui Dylan. Bebelușul nu reprezenta așa mare lucru pentru ea, precum banii lui.
-Mulțumesc, baiatul tatei! I-a spus bebelușului, in timp ce despacheta hainele. Dylan o să mă iubească în rochițele astea! Si-a spus începând să râdă isteric.

Ceea ce nu știa ea acum, era că el o iubea pe Amanda. Râdea și se uita la etichetele cu prețurile explozive, în lic să cumpere haine pentru copil, es își cumpăra ei. Și-a dat rochia veche jos de pe ea pentru a se îmbracă cu alta, iar imediat a intrat tatăl ei.
-Iar ți-ai lăsat cheile în ușă! I-a spus, apoi rămânând șocat de burta ei. Serios? Cred că faci mișto de mine. I-a spus scârbit de ea. Doamne...
Alice și-a îmbrăcat la loc rochia și i-a spus :
-Nu e treaba ta, tată!
-Da, ai dreptate. Nu e problema mea. I-a răspuns indiferent.
-Nu m-aș aștepta să se schimbe ceva acum.
-Atunci sper că te-ai gândit la toate.
-Bineînteles!
-Da?
-Da! Eu nu semăna atât de mult cu mama. Am fost mai deșteaptă. Nu am ales un ratat. I-a spus tatălui ei.
-Atunci cred că e un tip norocos. I-a răspuns ironic. Nu le pierde din nou și fă curățenie peste tot. I-a aruncat cheile pe pat, apoi a ieșit din cameră.

Hei, este scurt capitolul, știu. Idei zero. Sper să vă placă, păreri? Scuzați eventualele greșeli gramaticale.