Double Daddy

Capitolul 5.

PERSPECTIVA AUTORULUI :

Seara, Alice îşi făcea poze pentru instagram, în timp ce Amanda tot încerca să găsească un plan, pentru a ieşi din situaţia asta. Amanda primise un mesaj de la Trish. Era o poză postată de Alice împreună cu mesajul "Copilului meu are un tătic căruia îi plac chestiile astea din sutien".
Amanda intrase imediat în starea de nervozitate și plâns în același timp.
-Normal că-i plac, doar a făcut un copil cu posesoarea lor! S-a răzgâiat la telefon.

Alice deja delira, se gândea la ce nume să-i pună copilului ei.

-Connor Walker....Connor..David Walker! Hmnu, Connor sună mai bine! Micuțul Connor va intra în liga juniorilor în două săptămâni. Da, Dylan va fi așa mandru de el! Vorbea începând să își imagineze cum va fi când ea și Dylan îl vor crește pe micul Connor.

Amanda în paralel intrase pe contul lui Alice de instagram, încercând să găsească mai multe informații despre ea. A găsit o poză cu ea, într-un tricou, de la fostul ei liceu. A intrat pe pagina liceului, unde a găsit un articol despre Alice și un alt băiat, intitulat "Cel mai nenorocos tata." A intrat pe articol și a început să citească.

Alice hotărâse numele copilului ei. Ryan Walker.
-E numele perfect! Vom fii așa de fericiți! Doamna Walker, își spunea în oglindă, eu sunt, eu sunt doamna Walker. Oh, mulțumesc!
Ce își închipuia că vorbea și cu cine, doar ea știa. O bătaie în ușă o făcu să ofteze zgomotos, pentru că cineva o întrerupea din visele ei.
S-a apropiat de ușă, iar când a dat perdeaua din geam, a văzut persoana ce o deranjase. A deschis cu sfială ușa și l-a văzut pe fostul ei iubit.
-Ce vrei? L-a întrebat.
-Așa se tratează iubitul? Taică-tu are vreo bere? A întrebat intrând în hol și arătând spre frigider.
-Nu! Am spus nu! S-a răstit închizând ușa frigiderului pe care el o deschisese. Nu rămâi.
-Vino aici! A spus urcând-o pe masă. Haide! Taică-tu nu e acasă, tu arăți trăznet. A trecut o lună de când nu m-am mai culcat cu tine, știi?
-Nu vreau să te mai văd, Trent! De ce crezi că nu te-am mai sunat? L-a întrebat zâmbindu-i superior.
-De ce? Ai pe cineva nou, un prieten bogătan? Ultima dată când ai încercat să escrochezi pe cineva nu a ieșit prea bine. I-a replicat acesta.
-S-a terminat, Trent!
-M-am săturat să fiu manipulat de tine, de fiecare dată când unul din planurile tale nu funcționează. I-a spus, apoi a sărutat-o și a ieșit din casă.

Lui Alice i se făcuse frică și a început imediat să tremure și să plângă. S-a dus și s-a închis în cameră până a doua zi.

*****

Dylan mergea pe holurile scolii când i-a auzit vocea Amandei.
-Bună! l-a salutat.
-Hei! i-a răspuns surprins.
-Mă gândeam că rebuie să știi că nu e prima dată cand Alice face treaba asta.
-Ce vrei să spui?
-Se preface, Dylan.
-Mă prefac cum? A întrebat Alice din spatele ei.
-Știi despre ce vorbesc.
-Nu, nu știu!
-Ce vrei, Alice? Bani? Atenție? Sau ești doar o mincinoasă patologică? A întrebat-o Amanda.
-Fi serioasă, Amanda. Am și uitat, i-a spus Dylan încercând să o tragă de mână.
-Nu! S-a răstit ea. Ești doar o mincinoasă prefăcută, Alice. Nu ești însărcinată! Așa ai mințit și la ultima școală. Burking High. Serios, cât timp credeai că vei scăpa cu minciuna? A început să tipe spre ea, iar în jurul lor adunându-se elevi. Pun pariu că m-ai mințit și că te-ai culcat cu Dylan!
-Crede-mă, nu te-am mințit. A spus Alice râzând și mângâindu-și burta cu ambele mâini. Ești doar geloasă că port copilul iubitului tău! Sau e fostul iubit?
-Nu are nicio legătură cu gelozia, pentru că și eu sunt însărcinată! A spus, reușind să smulgă câteva sunete din partea colegilor. Pun pariu ca asta nu făcea parte din planul tău pervers, nu-i așa? Dylan, era atât de beat la petrecere încât nu își aduce aminte nimic! A început să tipe iar. Pentru că tot ce știe, e ce inventezi tu!
-Pur și simplu, nu te poți împăca cu ideea că iubitul tău te-a înșelat, nu-i așa? A țipat și Alice la ea, în timp ce gesticula din cauza nervilor. Dă-mi voie să-ți descriu o imagine: eu și Dylan, pe scaunul din față al BMW-ului tatălui său! I-a replicat zâmbind.
-Amanda...a încercat Dylan să îi vorbească.
-Doar...Nu! I-a spus.
-Știi tu, cel cu piele moale pe interior, cu mine deasupra și iubitul tău dedesubt. A contiunuat Alice, enervând-o pe Amanda.
-Minți! A țipat la ea și a împins-o.
-Dylan! Ce se întâmplă aici? A întrebat o profesoară.
Dylan se grăbise spre Alice, care răsufla greu.
-Amanda m-a împins! I-a răspuns ea greu profesoarei.
-Înapoi la clasă! A urlat profesoara spre elevii care plecau, printre ei și Amanda.
Până și ea era șocată de ce făcuse, Dylan se uita doar spre ea și el șocat la rândul lui. Nu se aștepta să reacționeze așa. Ea era mereu bună și nu sărea la bătaie niciodată. Dar acum era ceva diferit, Amanda nu se mai enervase așa niciodată.
-Sună la 911! I-a spus profesoara. E-n regulă, respiră! O îndemna pe Alice.

****

-Nu pot să cred, de ce ar face asta? I-ar fi putut face rău copilului nostru, Dylan! Adică, ce se întâmpla dacă nasteam?! A spus frustrată. Mă tem că i-ar putea face rău copilului.
-Ea nu i-ar face rău copilului, Alice! I-a răspuns Dylan, deja prea enervat de ea.
-Sunt în spital, Dylan, din cauza ei! I-a spus deranjată.
-Uite, nu voi mai lăsa să se întâmple asta. In regulă? I-a spus, în timp ce ea a dat din cap mulțumită.
-Ce s-a întâmplat? A întrebat mama lui Dylan intrând în cameră.
-Nimic. Bebelușul e bine. A spus Dylan.
-Nimic nu e bine! Amanda m-a împins! I-a spus Alice enervată.
-Sa înțeleg că tu ești Alice. I-a spus zâmbind fals Evelin, mama lui Dylan. Scumpule, vrei să te asiguri că nu iau amendă pentru locul în care am parcat în fața intrării? I-a spus dându-i cheile mașini sale, acesta plecând.

Evelin a așteptat până Dylan a ieșit, iar când ușa s-a închis s-a întors spre Alice.

-Deci, tu ești cea care a plănuit să fie purtătoarea copilului fiului meu.
-Chiar port copilul fiului dumneavoastră! A raspuns, simțind ironia din vocea Evelinei.
-Ai facut un test de paternitate? A întrebat Evelin.
-Nu! Nu îmi voi pune copilul în pericol! I-a răspuns deranjată. În plus de asta, Dylan știe că nu am fost cu altcineva.
-Dylan știe că nu ai fost cu altcineva. Cum să nu. A spus râzând, uitându-se la ea. Dylan, nu știe nimic, dar eu am o idee mai bună, despre ce persoană ești. S-a răstit deodată serioasă. Doar așa. Și nu transpira, e doar un test de sânge.
-Nu mă poți obliga să-l fac!
-Vom vedea asta. I-a spus plecând.

Dylan urcase înapoi, dar rămăsese pe hol. Telefonul lui începuse să sune, era Amanda.
-Bună! I-a spus el.
-Bună, cum e totul cu Alice? A întrebat aceasta îngrijorată.
-Ăă..doctorul a spus că ea și copilul vor fi în regulă.
-Uite, nu am intenționat să-i fac rău. Eu... îmi pare rău!
-Amanda, înțeleg că e beleaua mea, dar noi toți va trebuii să ne înțelegem. I-a spus Dylan, încă supărat pe ea.
-Nu o să fiu prietenă cu ea, dacă la asta te gândești, Dylan!
-Înteleg asta... așa că las-o în pace. Bine?
-Bine. Așa voi face! I-a răspuns Amanda, închizând telefonul.

Bună! Știu că nu am mai postat de mult, dar nu am avut cum. Am fost plecată în excursii și nici idei nu am mai avut. Vă rog să-mi spuneți părerea voastră despre acest capitol și să scuzați greșelile! Vă pup.