Inima ta a ramas la mine

Capitolul 20- Miercuri

- Totul a trecut, Sam?
- ...
- Sam!
- Olivia? Tu-tu esti?
- Nu, din pacate nu mai sunt.
- Poftim? Nu înțeleg!
- Sam, tu nu înțelegi nimic!
Dintr-o data, Sam se scoala din vis. Odată ce tresării din somn inima lui bate mai tare ca nici-o data. Se uita in jur si nu vede decat camera goală. Acesta simte in cateva secunde o durere in piept. Se uita repede si vede o ruptura mare in partea stânga. Un surâs mic pe buze isi facu apariția in timp ce il striga pe doctor:
- Doctore, ce naiba mi s-a întâmplat?
- Ia ghici? spune el mereu cu zâmbetul pe buze.
- Nu imi vine sa cred! Acum pot sa nu-i mai port grija inimii, nu?
- Corect, băiete, corect!
Baiatul isi freacă ochii cu putere începând sa plângă in hohote de fericire:
- Doamne, iti multumesc!
Dintr-o data Sam se ridica voios, cu zâmbetul pe buze cum nu a mai facut-o începând sa il inbratiseze pe doctor mulțumindu-i de mii de ori. In timp ce aceta încerca sa evite îmbrățișările lui Sam ii spune pe un ton amuzant in timp ce ținea cu copil in brațe:
- Dar, Sam, tu nu vezi nimic aici important?
- Ce as putea vedea, doctore?
Doctorul ii întinde băiatului copilul pe care il avea in mana spunând cu lacrimi in ochii:
    - Copilașul asta, tăticule!
    - Tătic?! E-e al meu?
    - Normal ce al tau! Felicitări!
     Sam il smulge pe băiețel din mainile doctorului ca pe un cadou furat sa o jucărie si incepe sa il sărute peste toata fața savurând fiecare secunda care nu era deloc irosita. Sam se aseaza repede pe patul in care zăcea cu zilele si incepe sa il soarbă din priviri pe propiul sau fiu. In timp ce isi musca buze de jos satisfăcut, ii atrage atenția un bilețel, care zăcea si el la rândul lui lipit de perete. Baiatul isi întinde mana ca sa nu deranjeze copilul si o smulge de pe peretele alb ca zăpada. Cand incepe sa citească ochii lui sunt cat cepele de mari incercand sa nu fie invadate din nou de lacrimi. Era biletul lăsat de Olivia, scris din toata inima in care si-a exprimat toate sentimentele:
      
           Dragul meu Sam,
   Nu imi vine sa cred ca am născut un baiat. Se pare ca ai avut mare noroc. Oricum, acea seara sper sa nu o uiți im veci. Stiu cat de mult ne-a plăcut dar se pare ca destinul a fost rece cu noi, nu? Si de aceea am hotărât sa te fac si tătic. Am hotărât asta pentru ca am avut o mare decizie de luat. Prima data am vrut sa o facem doar din plăcere, știind ca te iubesc as fi vrut sa imi pierd virginitatea cu tine. A doua oară, m-am gândit ca daca totuși vei murii atunci sa am ceva de la tine, sa am un cadou care nu se poate descrie la cat de frumos este si ultima oară m-am gândit la decizia pe care am luat-o deja. Ok... Sa nu te pui pe plans, da? Eu trăiesc! Sa sti ca in momentul asta, inima imi bate... Inima mea, bate in tine, Sam! Sam, eu chiar trăiesc! Eu simt ce simți si tu! Si daca nu e adevarat, măcar m-am rugat la cel de sus sa nasc un băiețel, sa te bucuri de el si mereu cand te vei uita in ochii lui, in reflexie eu voi fi acolo, in timp ce inima mea bate, bate pentru time cum a bătut mereu! Te iubesc, viața mea!
                Cu drag, Olivia