Capitolul 8

73 10 1
                                    

Totul era pregatit, cosul cu mancare si patura. Acum trebuia sa aleg cu ce sa ma imbrac. Dupa mai multa cautare in dulap am ales in sfarsit o tinuta sinpatica.

Eram acum gata. Il salut pe Iori si ma indrept spre parc cu cosul de picnic . Am ajuns in parc. Multa ajitatie era in jur. Ma uit peste tot pentru a zari un loc. Il gasisem, langa un copac. Am asezat totul, acum trebuia sa il astept pe Kentin. In timp ce stateam pe patura asteptandul pe Kentin, se auzi latraturi venind spre mine. Nu cred ca erau gemenii.

Vad cum un caine trece pe langa mine cu o viteza mare. Dupa el fugea Castiel cu mana in sus jesticuland si injurand.

-STAI! Javra ce esti! Demon!!

-Castiel?

Ma uitam la el amuzata. Acesta fugind ca disperatul nu fusese atent si se impiedica de un damb si cade pe mine.

-Huh?! *rosesc*

-A buna din nou.

Vocea sa devenise calma si suava.

-Aaa.... nu faceai alceva..

-A Demon, se intoarce. Acum poate continuam treaba de aseara.

-Huh?

Incepe sa se apropie de fata mea din ce in ce mai mult pentru a ma saruta dar e intrerupt de cineva.

-*tuse* Deranjez?

Amandoi ne intoarcem cu fata spre sursa sunetului.

-Kentin?

-Nu deloc, orcum plecam.

Inainte sa se ridice de pe mine ma saruta pe obraz.

-Pa Haruka,... micutule militar.

-*maraie*

Nu spun nimic. Kentin se aseaza pe patura si pune si el cosul sau langa al meu.

-O sa uit ce s-a intamplat acum cateva minute, vreau sa petrec acest picnic cu tine intr-o stare buna.

-Ok...

Am mai vorbit de multe altele si am mancat pe saturate.

-Sunt asa de plin. *se aseaza pe iarba*

-Si eu! *fac la fel*

Stateam amandoi foarte apropiatii, admirand cerul cel albastru.

-Nu sti cat de bucuros sunt sa petrec timpul din nou cu tine.

-Si eu, chiar mi-ai lipsit.

*isi incolaceste mana sa intre a mea*

-Chiar a fost o intalnire frumoasa!

-Huh? Ai spus intalnire *ma ridic in sezut*

-Intalnire? Am spus picnic.

-Nu, ai zis intalnire. Kentin, tu ai facut asta intentionat!?

-Haruka, eu.... *se ridica si el* Eu chiar vreau sa fim impreuna!

-Stiu! Toti vreti acelasi lucru! Dar nu va ganditi cat de greu imi este mie!!

-... *isi apleaca privirea in pamant*

Realizez ce am spus, imi pun mana la gur si imi aplec si eu privirea. Sunt chiar fara inima.

-Imi pare rau.... nu vroiam sa par eu victima da imi este greu *imi apar lacrimile*

O inima pentru fiecareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum