O inima pentru fiecare

Capitolul 16

Perspectiva lui Haruka

Inca ma aflam lipita de Lysander, intr-o imbratisare parinteasca, care ma facea sa ma calmez.

-Sper ca aceasta vacanta o voi petrece cat mai mult cu tine....

Corpul meu devine stana de piatra.

-S-a intamplat ceva?

-Am uitat sa iti mai spun ceva...

-Ce anume?

-Tata mi-a spus ca voi petrece toata vara cu familia in Japonia.

Fata lui Lysander devenii palida. Sesizez cum pumnul drept al acestuia este strans cu putere.

-Imi pare atat de rau...eu..

-Nu trebuie sa iti ceri scuze..decizia este luata de tatal tau care...care incearca sa aleaga ce este mai bine pentru fiica sa...

Ma apropii din nou de acesta pentru al lua din nou in brate dar sunt intrerupta de soneria telefonului meu.

-Da?

-Sper ca nu ai uitat ca trebuie sa vii mai devreme acasa.

-Stiu tata...vin acum.

Inchid furioasa telefonul si imi indrept privirea spre Lysander.

-Trebuie sa plec...maine la 8 e zborul spre Japonia...

-Inteleg, pai pa Haruka.. o vacanta placuta.

Ii sar la gat si il imbratisez cat se poate de tare. Ne luam la revedere si plecam spre casele noastre

***

Intru pe usa si sunt intampinata cu tone de bagaje.

-Dragule ai luat totul? A mai ramas ceva din lucrurile mele?

-Mama?

-A buna draga mea. Ce bine e sa te revad. Du-te in camera, acolo vei gasi geamantanele tale. Iori, puiule! Cat mai dureaza sa imi cobori valizele?

-Acum mama...

Imi intorc privirea spre scari, unde Iori avea in maini 2 valize rosii.

-Mersiiii puiule, acum du-te si fa-ti si tu bagajul.

-Hei Haruka.

Urc in acelasi timp cu Iori pe scari pentru a merge in camera mea.

-Sii?

-Inima mea este rupta in doua...

-Am incercat sa vorbesc si cu mama dar nu s-a schimbat nimic. Sunt deja fixati pe mutarea definitiva si nu si-o vor mai schimba. Dar gandeste-te ca nu va dura mult timp cei 4 ani de facultate, apoi te vei putea intoarce pentru ca vei fii un adult si nimeni nu iti va interzice apoi vom locuii din nou impreuna.

-Da...dar in legatura cu facultatea, eu as vrea totusi sa nu ii calc pe urme, mai ales in aceasta firma care e foarte greu de condus....

-Chiar crezi ca va pune totul pe carca ta. Si eu sunt aici, iar el nu te va astepta sa cresti la o varsata atat de mare pentru a avea forta de a o conduce singura. Chiar daca ma crede uneori nefolositor, pot sa ii demonstrez ca ii pot conduce firma. Chiar imi doresc sa ajung ca el...de cand eram mic visez la asta.

-Serios fiule?

Ne intoarcem amandoi surprinsi spre acesta.

-Tata..

-Iori, tu chiar vrei sa imi calci pe urme?

-Eu...

-Cred ca va voi lasa singuri...