O inima pentru fiecare

Capitolul 15

Stateam cu capul aplecat, incercand sa nu fac contact cu privirea uicigasa a tatei.

-Nu stii cat sunt de iritat, mai ales de comportamentul tau. Credeam ca te-ai maturizat dar niciodata, nicioadata nu vei ajunge mai sus in ochii mei. Vei ramane stacnat la acelasi nivel, de om nefolositor.

Induram tot ce imi spunea tata. Nu avea rost sa ma iau in gura cu el din doua motive. 1, voi agrava situatia si 2, ma voi trezi din nou cu o palma peste fata sau cine stie ce, mai rau.

-Pleaca mai repede din fata mea pana nu imi ies si mai tare din pepeni.

Ma supun ordinului si ma indrept spre camera mea. Inchid cu brutalitate usa, ma sprijin de aceasta si ma las sa cad pe podea. Lacrimile incep sa apara necontrolabil. Nici nu imi mai amintesc ultima oara cand am plans asa dar un lucru e cert, nu ma mai pot abtine. Doare prea tare. Nu plang de tristete, ci de ciuda...ca am un tata asa...nu, nu e vina lui...e a mea...nu sunt bun de nimic.

Mereu ascundeam durerea si tristetea printr-un zambet fals. Ma prefaceam ca nu imi pasa de nimic dar....am ajuns la momentul cand nu mai pot suporta.

Perspectiva lui Haruka

Stateam in pat, cu capul pe perna, lasand sa curga toate lacrimile ce imi invadau ochii. Inima mea bate atat de tare. Cand tata la lovit atat de puternic pe Iori parca tot corpul meu a impietrit. Nu imi pot reveni. Vreau sa ma duc sa vad ce vorbesc dar imi este frica.

Fara sa realizez, linistea ce se instalase in camera mea disparu-se din cauza unui sunet asurzitor. Nu sunt sigura dar cred ca Iori a intrat in camera sa. Cobor din pat si cand sa dau sa plec din camera telefonul meu a inceput sa sune.

-Da?

-Scuza-ma de deranj, sper ca nu te-am intrerupt din ceva important.

-Nu te ingrijora Lysander, eram in camera mea.

-Vocea ta pare tremurata..te simti bine?

-Nu...tata si Iori au avut o discutie aprinsa care sa terminat foarte neplacut.

-Dar ce s-a intamplat incat sa se ajunga la asta?

-As vrea sa iti spun foarte multe dar prefer sa ne vedem fata in fata...dar dupa starea tatalui meu nu ma va lasa sa ies afara si sa ma intalnesc cu tine.

-Vorbind de tatal tau...a avut un comportament foarte dezagreabil fata de mine.

-Asta a fost si un pic vina mea...

-Inteleg...

-Ar trebui mai bine sa iti explic ce se petrece, simt prin vocea ta ca esti incordat, legat de aceasta poveste.

Incep sa spun tot ce s-a intamplat.

-Si toate astea au ajuns de la alegerea tatei de a ma intoarce din nou in Japonia pentru a face nu stiu eu ce facultate de prestigiu pentru ai calca pe urme.

Ramanem cateva minute intr-o liniste apasatoare.

-Lysander? Mai esti?

-Da..scuze, mi s-a parut ca am auzit ca te vei intoarce in tara ta natala.

-Din pacate nu ai auzit prost..

-Nu inteleg ceva, de obicei parintii ii indruma pe copii lor sa ajunga ceva bun in viata dar nu sa ii oblige sa ajunga ce isi doresc ei. Tatal tau nu intelege acest aspect.

-Stiu. Nu pot spune ca am trait inconjurata doar de lapte si miere...mai ales cu tata prin preajma. Tatal meu...e diferit dar ne iubeste.

Inainte de a mai adauga ceva, sunt intrerupta de o bataie in usa.