Eu Și Demonii Tăi

Capitolul 1

Intru în autobuz cu capul aplecat,simțind cum obraji îmi iau foc. Fără să privesc în față,mă așez timidă pe singurul loc liber. Mă joc cu degetele în încercarea de a mă calma. Sunt agitată,nu-mi place când oameni mă privesc. Simplul gând că aș putea sa fiu în centrul atenției mă înspământă.
Picăturile de ploaie se prelungesc pe geam,lăsând dâre în urma lor. Îmi place vremea aceasta posomorâtă,când vântul îți mângâie delicat trupul,răcorindu-l.
Pleoapele grele de la nopțile nedormite refuză să se deschidă. Mai bine de două săptămâni au trecut de când am reușit să ațipesc 5 ore în continuu. Tresar la fiecare zgomot,sunt turmentată de imaginile prietenului meu înjunghiat. Când cred că în sfârșit am adormit,mă trezesc țipând,strigând cu disperare. Cearcănele,ochii roși și oboșiți,buzele aspre,imaginea care se reflectă în geamul autobuzului e înspământătoare.
Singura alinare este fratele meu,brațele lui mă liniștesc,îmi oferă protecție,petrec nopțile plângând,consolându-mă gândul că îl am pe el.

Flashback

Alergăm,facem asta de câteva minute,nici nu îndraznesc să privesc înapoi. Am memorat ochii săi plini de furie și ură,e capabil de orice. Știu asta,am vazut-o pe fața sa. Strâng mâna transpirată a lui Josh,singurul meu prieten.
Știam de la început că era o idee proastă să enervezi un criminal. Dar cea ce nu știam era că o să ne urmarească cu un cuțit,o idee groaznică.
Puteam să stau pe canapea,să savurez o cafea cu lapte,schimbând plictisită canalele. Dar nu,eu trebuie să fug cât mă țin picioarele,asta în cazul în care mă mai țin.
Risc și arunc o privire în urmă,mare greșeală. Mă împleticesc în proprile picioare și cad,sărutând asfaltul. Nu mi-a fost dor de el.
Deși îi fac semn să continue,Josh se oprește și mă ajută.
Îmi pipăie glezna și icnesc de durere. Nu mai pot să alerg și judecând după fața lui,tocmai și-a dat și el seama de asta.

-Fugi!încerc să țip,dar cred că a sunat mai mult ca o soaptă.

Îl implor din ochii să plece,dar nu se clintește din loc.

-Măi,măi,ce avem noi aici?

Are o voce groasă,impunătoare,poate chiar inspăimântătoare. Poartă un hanorac negru,larg,gluga ascunzându-i jumătate din fată. Blugi tăiați stau periculos pe șolduri. Cuțitul din mâna sa,ochii mi-au rămas blocați pe el. Știam că nu trebuia să facem asta,știam de la bun început că asta se putea întâmpla.
Îl apucă de braț pe Josh și-l ridică fără a depune prea mult efort.

-Să te omor pe tine? Sau să-ți violez prietena?

Răsul său acoperă liniștea deranjeantă. Am înghițit în sec când s-a apropiat de mine,e clar că orice va urma nu mă va bucura. Strălucirea malefică din ochii lui mă sfidează să rămân tăcută și pe loc.
Îmi dă o șuviță după ureche,degetele sale oprindu-se pe obrazul meu. Sunt atât de aspre,căldura lor e bine primită de simțurile mele.
Coboară desenând cerculețe pe braț,pielea înviorându-se în urmă. Ce e îneregulă cu mine?
Își oprește mâinile pe șoldurile mele,ridicându-mă odată cu el. Mă lipește de corpul său,respirația mea agitată lovindu-i pieptul. Urăsc să fiu atât de scundă! Mă face să par inferioară și judecând după rânjetul lui și el crede același lucru.
Strâmb din nas,nu știu ce e mai dezgustător,felul în care ma privește sau modul în care mă atinge. Își îngroapă fața în părul meu șaten,savurând din plin mirosul dulceag. Închid ochii cât timp durează,înghițind în sec. Se depărtează și îi aruncă o privire plină de resentimente prietenului meu.

-Să lasăm ce e mai bun la sfarșit.

Spunând asta,mă dă la o parte și se îndreaptă cu încredere spre Josh. Înainte să apuc să-mi dau seamă ce vrea să facă,tipul îl înjunghie. Josh încearcă să opună rezistență,dar nu prea reușește. Îi înfinge din nou cuțitul în burtă,și din nou,și iar. Îmi scutur capul,îndepărtând lacrimile care amenințau sa cadă,și mă reped spre el.
Prietenul meu zace,fiind înconjurat de o baltă de sânge. Îmi acopăr fața cu măinile și țip. Două mâini îmi prind brațele și mă răsucesc. Plâng,plâng în fața criminalului dar nu mai contează,nu mai are rost să par puternică. Îmi îndepărtează lacrimile călduțe și cu indexul îmi ridică bărbia.
Ochii lui de un verde electrizant mă privesc cu răceală. Privirea lui mă intimidează,fapt care mă face să-mi las capul în jos,rușinată.
Fără vreo advertizare îmi sărută gâtul,buzele sale fierbinți lipindu-se de pielea mea. Mă lipește de pieptul său dur și începe să-mi ridice tricoul încetul cu încetul,sărutându-mi fiecare părticică de piele excupusă.
Tremur,și nu stiu daca e din cauza fricii său a plăceri.

"Revinoți,nu vezi ce urmează să facă?"

Încerc din greu să mă concentrez să-mi revin din tranșă,mângăierile sale făcându-mi acest lucru imposibil.
Când ajunge la săni,mă trezesc,izbindu-ma de cruda realitate.

"O să fiu violată."

Fără să-i dau timp de gândire,îl lovesc între picioare.
Mă aștept să țipe,să cadă jos,în schimb doar mârâie.

"Trebuia să fi mers la cursuri de Karate."

În loc să fug cum ar face orice fată normală,eu rămân în același loc. Verdele se închide la culoare devenind negru.
Înainte să apuc să mă mișc,mă împinge și cad.
Pământul rece se contrazice cu căldura de deasupra mea.
Îmi imobilizează brațele deasupra capului și își lipește buzele de ale mele.
Mă roșesc când simt fierbințeala limbi lui,mângâindu-mi buza inferioară.

"Primul meu sărut!"

Își plimbă mâna pe burta mea,oprindu-se la nasturele blugilor. Îl deschide,apoi fermoarul.

"Oh,doamne."

Inima îmi bate cu putere,închid ochii sperând că se va termina în curând. Îmi prinde sânul în mână făcându-mă să țip peste buzele sale.

-Nu o să mă implori să mă opresc?

Mă mușcă de gât,strângând pielea fină între dinți,își trece limba peste,vindecând cât de cât locul.

"Am uitat ce voiam să zic,rahat."

-Oricum o să faci ce vrei,nu o să ți cont.

Ridic indiferentă din umeri,de parcă ar fi ceva normal sa fi violată.

-Ai dreptate,spune și-mi mușcă sânul,întărindu-se sub limba lui pricepută.

"Halal zi am ales să nu port sutien."

Când vrea să-mi dea blugi jos,respirația mi se oprește,tocmai acum realizând ce va urma.
Nu vreau,nu.. Las lacrimile sărate să alunece pe obraji mei înroșiți,ce aș putea să fac?

"Roagă-l idioato!"

Nu va funcționa,dar merită să încerc.

-Te rog,îi soptesc.

Se oprește,încetează să mă mai tortureze și se ridică de pe mine.

-Ce ai zis?

Chicotesc când îi văd cuta de pe frunte. Lui chiar nu ia zis nimeni "te rog"?

-Te rog,repet de data asta cu mai multă încredere.

-Să continui sau să încetez?

Ridic din sprânceană și el oftează,lăsându-se învins.
Se întinde pe spate,închizând ochii.
Mă apropi de el,mângâindu-i buzele,plimbându-mi degetele pe barba lui nerasată de câteva zile. În alte circumstanțe aș spune ca e chiar frumos.

"Chiar ai spus-o."

Îmi prinde mâna și mi-o sărută,buzele catifelate atingând delicat finețea pielii.Inima o ia din loc,bătând ca nebuna. Și pentru o clipă,mi-e frică să nu o audă și el.

-Pleacă,zice cu răceală.

Cuvintele lui mă izbesc în față și nu știu ce să fac.

-Pleacă cât timp nu mă răzgândesc,acuuuum,țipă,data viitoare nu o să mai scapi.

Ultima parte a sunat mai mult ca o promisiune.

End flashback

Cobor din autobuz cu capul aplecat,fără să fiu nevoită să întâlnesc privirile altora.
Îmi pun ghiozdanul peste umăr și intru în școală.
Bun venit în coșmarul vieții mele!

"De ar fi doar un coșmar."