Eu Și Demonii Tăi

Capitolul 5

★Shadia★

Deschid ochii încet,simțindu-mi pleoapele grele. Mă răsucesc amorțită prin pat. O respirație caldă se lovește de ceafa mea,amintindu-mi că nu sunt singură. Își înfășoară un braț in jurul taliei mele și mă trage mai aproape de el,lipindu-mă de pieptul său. Încerc să mă îndepărtez,un mârâit oprindu-mă.

-Îți sugerez să nu te mai miști așa.

Rămân nemișcată,nici măcar nu mai respir. Își pune mâinile pe talia mea și mă întoarce cu fața spre el. Verdele său fixându-mi buzele. Respirația mea apăsată umple liniștea încăperii. Se apropie de mine,sprijinindu-și fruntea de a mea. Înainte să apuc să spun ceva,mă sărută. Buzele sale mișcându-se delicat peste ale mele. Închid ochii și mă las purtată de val. Își plimbă mâna pe abdomenul meu,cu mișcări lente. Îmi pun mâinile după gâtul său și-l trag mai aproape. Se ridică,și pe mine odată cu el. Stăm amândoi în genunchi,privindu-ne. Smaraldele sale încep să se trasforme în negru,unul strălucitor. Își strivește din nou buzele de ale mele,de această dată într-un sărut franțuzesc. Mă las pe spate,el poziționându-se deasupra mea. Se sprijină în coate,continuând să-mi exploreze gura cu limba sa. Când rămânem fără oxigen,continuă cu sărutările pe gât. Mâna sa se odihnește pe coapsa mea.

-Ar trebui să ne oprim,soptește pește pielea mea încinsă.
Nu așteaptă răspunsul meu,dând din cap.
Se ridică de pe mine și deschide dulapul,ia de acolo o pereche de blugi tăiați și un tricou negru,simplu. Când ia o pereche de boxeri negri,mă înroșeșc.

"Norocul meu că este destul de negură în cameră."

Iese din cameră fără să spună vreun cuvânt.

"Ce naiba s-a întâmplat? Ce-am facut?"

Mă ridic din pat și trag draperia din geam,soarele orbindu-mă.
Nu știu ce a fost cu mine,un impuls prostesc. Dar e ceva în privirea sa,mă topește încet,mă simt expusă.
Când i-am simțit gustul buzelor,m-am pierdut. Rațiunea a luat-o razna și am cedat în fața voinței.
Dar,el a vazut dincolo de aparenta,de zidurile mele de protecție.

"E posibil? "

Mă citea ca pe o carte deschisă,răsfoind paginile pline de cerneală neagră.
Simpla lui prezență mă intimidează și faptele lui mă sfidează.
Mă arunc  în pat,închid ochii și încerc să mă liniștesc. La un singur lucru trebuie să mă gândesc.

"Cum naiba o sa scap de aici?"

N-am nici cea mai mică idee cum o să evadez din casa asta,dar trebuie să fie cât mai curand. Privesc tavanul negru,amintindu-mi de fosta mea cameră.

Flasback

Stau liniștită în camera mea,fredonând un cântec,unul trist.
Vocea fratelui meu auzindu-se dincolo de ușă.
Mă ridic leneșă,prefăcându-mă că nimic nu s-a întâmplat.

-Shadia,ești bine?

Vocea lui se frânge,e îngrijorat. Ochii săi sticloși mă examinau,cautând semne de violență pe trupul meu.
Mereu aceași întrebare,mereu aceași minciună.

-Da,sunt bine,n-am pățit nimic.

Mi-am ridicat capul și am mimat un zâmbet. M-a strâns la piept,simțindu-i respirația devenind treptat normală.

-Acum,du-te la întâlnirea aia,ia slujba și scoate-ne din infernul ăsta.

Mi-a zâmbit,încercând să mă convingă că va reuși.
M-a pupat pe obraz și a coborât scările,lăsându-mă din nou singură.

Totul era atât de întunecat în camera asta,mă mutasem de aproape un an,viața mea se schimbase radical.
Din fetița veselă,cu zâmbetul pe buze,am ajuns să-mi petrec zilele plângând,într-o cameră care îmi descria perfect starea de spirit.
Știam unde mă aflu,dar mă simțeam rătăcită,pierdută. Asta nu era lumea mea,eu trebuia să fiu acolo unde răsare soarele,înconjurată de apa liniștitoare a mării.

L-am auzit cum urcă scările. Respir apăsat,inima îmi bate cu puture și mâinile îmi tremiră.

"Îmi e frică.."

Deschide ușa,pășind amenințător spre mine. Are o privire turbată,probabil de la porcăriile pe care și le injectează.
Mă prinde de picior și mă trage spre el,dezchizându-si cureaua de la pantaloni.

"Oh,Doamne.."

După ce reușește să-și dea jos cureaua,îmi leagă mâinile cu ea.

-Să vedem de ce ești în stare.

Începe să-mi salte tricoul în sus,aruncându-l într-un colț.
Mâinile sale jegoase se plimbă pe abdomenul meu,urcând.
Îmi prinde sâni în mână,strângând cu lăcomie.
Se joacă cu capsele sutienului meu,scăpând și de acesta.
Își dă pantaloni jos,boxeri fiind singurul articol vestimentar care îl acoperă.

Lacrimile alunecă pe obraji mei,curgând cu disperare,eliberând toată suferența acumulată.
Acest animal este unchiul meu,suntem în custodia sa de când au murit părinții noștri.
De un an de zile mă torturează,fizic și psihic.
Mă atinge,mă lovește,mă tratează ca pe slava lui.

Pantaloni mei scurti aterizează pe jos,lângă celelalte haine.
Mereu e același lucru,mă mușcă,mă lovește și mă atinge.
Degetele sale îmi ating sfâcul,apoi coboară în jos.
Mă uit la el scâbită,încercând să-l îndepărtez.

-Ești atât de frumoasă,Shadia.

Își lipește buzele de coapsa mea,fiori reci străbătându-mi corpul.
Îl urăsc,îl detesc din tot sufletul.

-Uite ce-mi faci,spune lipindu-si bărbăția de feminitatea mea.

Ridic genunchiul și-l lovesc unde nu răsare soarele.
Mă ridic din pat și părăsesc în grabă camera,întrând în baie. Încui ușa,reglându-mi repirația.

End flasback

Fiori reci mă străbat gândindu-mă la el.
A fost ultima zi petrecută în aceea casă. Din fericire doar mă atingea,niciodata nu a ajuns să mă violeze.

În momente ca acelea îți dai seama cât de neajutorată ești. Cât de mică și inofensivă esti în fața unui monstru.
Mi-am dedicat restul anului să-mi creez o imagine,să mă îndepărtez de tot. Timidețea mea atinsese cote maxime,și cine ar putea să creadă că o fată timidă,ascunde un trecut întunecat?

-Shadia,spune și mă face să tresar,ți-am adus astea.

Îmi lasă pungile în pat,apoi pleacă.
Mă apropi și observ că sunt haine,chiar și lenjerie.
Un zâmbet așternându-se pe fața mea.

"Oh,ce naiba mi se întâmplă..?"

★25.09.2016★