Doamna Luciana o conduse pe Lia prin găurile din tavan până la ușa biroului. În cel mai înalt turn din școală (școala era un castel) se afla acesta. Doamna Luciana a bătut ferm în ușă. Dinăuntru se auzi o voce caldă, bărbătească. "Intră!" a spus bărbatul.
Au intrat. Biroul era unul mare, spațios, cu fel de fel de lucruri ciudate, dar interesante găsite în el.
- Știam ca o să vi curând aici, domnișoară Crosswer, spuse directorul.
Directorul era un bărbat mai bătrân, semăna cu un bunicuț, avea o barbă albă ca și cum tocmai ar fi nins pe ea. Barba avea o lungime medie, nici prea scurtă dar nici prea lungă. Nu avea mustață. Aripile îi erau albastru închis cu nuanțe de negru.
Lia se mulțumi să își plece capul în semn de iertare.
- Doamnă Luciana, mă descurc singur de aici, spuse bătrânelul.
- Sunteți sigur, domnule director? întrebă doamna Luciana.
- Sunt sigur!
- Bine. La revedere, domnule director!
Apoi ieși din birou.
- Deci, să înțeleg că ai cam adus probleme în ora de Magie și Vrăji.
- Îmi pare nespus de rău! Nu am vrut să creez probleme, domnule director! Eu doar... A fost un accident.
- Știu, Lia. Dar de acum încolo să fi mai atentă. Va trebui să îți dau o pedeapsă. Astea sunt regulile, și, deși câteodată nu vreau, trebuie să le respect. Așa că vei face curat în sala prin care a pătruns mingea și vei ajuta la repararea găuri din tavan. În regulă? spuse directorul.
- Da, domnule director. Așa voi face.
- Bine. Poți pleca. Ști cum să ajungi în clasă?
- Da, domnule.
- Poți să îmi spui domnul director Morrell. Sună mai oficial.
- Bine, spuse Lia chicotind. La revedere domnule director Morrel!
Apoi ieși din birou. Coborî scările în spirală și se întoarse în sală. Se sunase deja, așa că în sală nu mai era nimeni înafară de doamna profesoară Luciana.
- Domnul director a spus să fac curat aici și în sala de sus și să ajut la reparații.
- Așa să faci.
"Până la urmă," gândi Lia, "Prima zi nu e chiar așa de rea."
