The spirit tree

2.The dream

Fug. Crengile copacilor imi provoaca rani adanci, dar nu ma opresc. Nu stiu de ce sau de cine fug, dar stiu ca trebuie sa o fac. In fata mea apare o lumina alba si 2 drumuri, fiind o enigma pentru mine, nestiind incotro sa o iau. Pana sa ma decid, in fata mea apare o femeie de aproximativ 30 de ani care imi arata spre drumul din dreapta si aleg sa o ascult. Continui sa alerg, dar ma opreste sunetul frunzelor, apoi aud o sonerie care se aude din ce in ce mai tare si ma face sa ma prabusesc.

Ma ridic speriata de visul pe care l-am avut. Soneria era de fapt telefonul meu care ma trezeste sa merg la liceu. Tocmai ce a inceput ultimul an de liceu pentru mine si Kate. Nu am fost niciodata tocilara, dar nici cea mai populara, eu si Kate facand parte dintr-un fel de "gasca". Hainele alese de mine erau pe canapeaua din camera mea, o fusta neagra, mulata, cu doua palme deasupra genunchilor si o camasa alba, aproape transparenta, impreuna cu botine negre cu toc. Imi pun geanta pe umar si cobor repede scarile.

-Iei micul-dejun ?

-Nu, mananc la scoala.

Inainte sa ies pe usa apuc un mar pe care il mananc pe drum. Dureaze vreo 10 minute sa ajung la liceu, asa ca imi bag castile in urechi si dau drumul la muzica.

***

Am nevoie de o masina. Curtea liceului e plina de masini si oameni care se imbratiseaza, dar din multime imi atrage atentia Yvi, care incepe sa alerge spre mine cand ma vede.

-Chris, mi-a fost dor de tine.

-Oh, si mie.

Ma imbratiseaza asa strans si e foarte comic cum arata, pentru ca ea imi ajunge pana la umar, singurul fapt prin care iese in evidenta fiind parul ei rosu.

-Ti-am luat eu lista de cursuri.

-Ok, merci.

Scotoceste prin ghiozdan, apoi imi intinde lista. O apuc si ma uit pe ea.

-Domnul director a spus ca trebuie sa mergem toti la 8:00 in sala de sport pentru ca vrea sa isi spuna discursul pentru inceputul anului. Nu stiu de ce repeta acelasi lucru in fiecare an si de ce trebuie neaparat sa fim prezenti.

Ma uitam la ea cu un zambet urias. Pare atat de fragila, dar a trecut prin foarte multe lucruri. Mama ei a murit cand era foarte mica, iar tatal ei muncea zi si noapte pentru a avea bani suficienti pentru a-si creste fiica. Cand s-a recasatorit, a facut-o cu o femeie care o trata foarte urat pe Yvi, tatal ei nestiind nimic fiindca acum lucra sa o intretina si pe noua lui sotie, care nu lucra. Insa Yvi a rezistat, a trecut prin toate astea. A fost puternica, cum altcineva nu ar fi putut fi in situatia ei.

-Christine, ma asculti ?

-Oh, scuze.

-Cum a fost vara ta magica cu Tyler ?

Inainte de vacanta ma gandeam intotdeauna la vara perfecta, pe care chiar am avut-o pana sa imi spuna Tyler ca se muta.

-A plecat.

Am soptit, nefiind in stare sa spun mai mult.

Yvi facu ochii mari, privindu-ma uimita.

-Dar te iubeste, de ce ar face asta ?

Privirea ei m-ar face sa rad, in alt moment. Acum ma face sa ma gandesc la faptul ca ea are fata aia pentru ca a zis ca Tyler ma iubeste, si nu o face. A fost doar o nenorocita de minciuna, o sarada.

-Nu vreau sa vorbesc despre asta.

Yvi aproba incet, aruncandu-mi o ultima privire inainte de a se duce spre sala de sport. O iau incet spre intrarea in scoala, mergand la baie. Arunc o privire in oglinda, observand o fata complet noua. Am cearcane pe care nu am reusit sa le acopar complet, sunt mai palida si arat de parca as putea incepe sa plang in orice clipa. Plecarea lui Tyler m-a devastat. Suntem impreuna de 2 ani, nici nu ma asteptam la altceva. Dar a plecat. Nici macar nu stiu daca se va mai intoarce vreodata.

-Chris, aici erai.

Kate intra in baie, uitandu-se trist la mine.

-De ce plangi ?

Ma uit in oglinda si vad o lacrima. Nici macar nu stiam ca plang.

-A plecat. Chiar a plecat.

Ma duc spre Kate si o imbratisez. A nevoie de asta. Nu am vrut sa arat nimanui ca sunt vulnerabila, dar nu mai pot tine totul in mine. Nu am vrut sa vorbesc despre asta, dar cred ca e momentrul sa o fac.

-Kate, deja imi e dor de el. Nu o sa il mai vad niciodata. A plecat.

Kate ma freaca linistitor pe spate, iar eu continui sa plang.

E gata si capitolul asta. Sper ca de data asta sa fi aparut capitolul 1, dar daca nu a aparut va rog sa ma anuntati. Nu sunt eu foarte multumita de capitolul asta, dar am zis sa il pun si sper ca la capitolul 3 sa am mai multa inspiratie. Inca astept sugestii pentru cine sa fie Christine.