The spirit tree

3.She is here

In fata mea apare femeia pe care o visez de ceva timp. In jurul nostru totul e verde, in spatele meu vad copacul, in departare.

-Ce caut aici ?

Femeia se uita la mine.

-Eu te-am adus aici, Caitlyn.

-Nu inteleg. Si nu ma cheama Caitlyn.

-Ba da, te cheama Caitlyn si esti fata mea.

Totul se incetoseaza si ma trezesc. Ma frec la ochi sa ma conving ca totul e real, apoi ma ridic. A trecut o saptamana de la prima zi de scoala si tot visez femeia asta, dar asta e prima data cand imi vorbeste. A spus ca e mama, dar nu e. Mama mea nu arata asa. O bataie in usa ma intrerupe, mama intrand in camera.

-Christine, a venit Kate sa te ajute cu petrecerea.

-Ok, o astept sus.

Maine imi fac petrecerea de ziua mea. In sfarsit fac 18 ani. E bine ca e duminica in anul asta. Imi pot face petrecerea. Kate intra in camera, ma imbratiseaza si incepem pregatirile.

***

Muzica imi urla in urechi, si nu stiu de ce ma deranjeaza. De obicei ascult muzica foarte tare, dar treptat imi apare o durere de cap care imi da de banuit ca este cauza nervozitatii mele. Lumea intra si imi da cadouri, imi ureaza "la multi ani" apoi se duc la dans. Ma apuca ameteala si ma duc sa imi iau un pahar cu apa. Merg la baie si imi dau cu apa pe fata. Cand imi ridic privirea in fata mea apare femeia din vise.

-Ce cauti aici ?

-Caitlyn, e vorba de copacul spiritelor. Esti o fata puternica. Toata viata copacul te-a atras. Esti legata de el, ca restul familie. Toate generatiile noastre, de la inceput, treiesc din cauza copacului. Am crezut ca daca te abandonez de pot salva, dar nu pot.

-Dar asta inseamna ca tu esti moarta ?

Femeia aproba.

-Chiar esti mama mea ?

Din nou femeia da din cap.

-Christine, esti bine ?

Kate bate la usa si mama dispare.

-Da, sunt bine.

Ma grabesc sa ies din baie apoi ies din casa. Nu e mult de mers pana la copac si vreau sa ma conving ca ceea ce am vazut e adevarat.

-Christine, unde te duci ?

Kate se grabeste sa tina pasul cu mine.

-Vreau sa iau niste aer curat. Intra inapoi in casa, o sa vin imediat.

-Sigur esti bine ?

Aprob incet si ma indepartez. In cateva minute ajung la copac, mai mult alergand decat mergand.

-Mama ?

Simt o usoara atingere pe umar si ma intorc.

-Ai venit.

-Da, am nevoie de raspunsuri.

-O sa iti raspund la orice intrebare vrei.

-Cum ai murit ?

Mama ma priveste cateva secunde care par o eternitate. Mi se pare ciudat sa ii spun mama, dar vreau sa cred ca spune adevarul, simt o legatura intre noi doua.

-In noaptea in care te-am lasat la orfelinat am plecat spre casa. Cu cat ma apropiam mai mult simteam ca ceva rau se va intampla. Insa totul a fost bine. Eu si tatal tau am adormit intr-un final. Dar m-am trezit in flacari. Totul in jurul meu ardea, iar Kristopher era de negasit. Nu era in camera. Si eu nu am mai reusit sa ies. L-am cautat apoi, pentru ca copacul ne permite sa ne reintoarcem pe pamant de cate ori vrem, chiar daca traim intr-un fel de univers paralel, dar ne vad numai membrii familie dupa 18 ani. L-am cautat si l-am gasit. Am aflat ca fugise si ma lasase acolo. Era cu o alta femeie, la nici macar o luna dupa incident. A plecat si nu s-a uitat inapoi.

Ii curg cateva lacrimi pe fata, dar nu se oboseste sa le stearga.

-Nu am stiut ca sunt adoptata.

Ma intind sa ii sterg lacrimile, cu toate ca nu eram sigura ca o pot atinge, insa pot.

-Unde este acum ?

-Cred ca in Detroit. Acolo era ultima data cand m-am dus la el.

-Te poate vedea ?

-Nu, el nu este membru al familie. El era doar casatorit cu mine, nu avea aceeasi descendenta ca noi doua si ca ei.

In jurul ei apar tot felul de persoane, femei si barbati, tineri si batrani.

-Ei toti sunt bunici, strabunici si asa mai departe.

Ii apare un zambet larg pe fata si imi iau timp suficient pentru a analiza fiecare persoana in parte.

As vrea o parere la carte, daca nu va place ceva sau daca merita sa continui. Cred ca o sa mai postez inca odata capitolul 1 pentru ca nu apare, dar as vrea sa imi lasati voi un mesaj sa imi spuneti sigur. Am facut capitolul acesta mai scurt putin pentru a scrie anuntul asta. Chiar vreau parere, e prima carte si nu stiu daca ceea ce scriu e bine, daca gresesc ceva si cine ati vrea voi sa fie Christine.