The spirit tree

5.The curse

"Viata Elisabethei a fost foarte dura si deja imi e frica de ce mi se va intampla mie. A spus ca foarte putini membrii ai familiei au murit de batranete si nu cred ca voi fi unul dintre ei. Familia mea inca incearca sa rupa acest blestem si vreau sa ii ajut."

O doamne, am o idee. Daca nu voi avea un copil totul se va termina. Dar va disparea familia si noi vom fi tot acolo. Asta e stupid, nu vreau ca si copilul meu sa treaca prin asta. Nu vreau eu sa trec prin asta. Imi e atat de frica.

***

-Christine, masa e gata.

-Vin acum, mama.

Elisabeth imi face semn ca pleaca, iar in cateva secunde dispare. In ultimul timp mi-am pierdut vremea pe aici cu ea, descriindu-mi cum e in cealalta lume si linistindu-ma in legatura cu ce se va intampla in viitorul meu. Mi-a spus ca nu mi se va intampla nimic pana nu voi avea un copil, si am aflat ca ea avea unul. Domnul Benjamin de care mi-a povestit s-a culcat cu ea, iar asa si-a petrecut anul acela fara intamplari stranii, nascand si crescand un copil. A avut un baietel, pe Antony, unul din norocosii care a murit de batranete. Cand o ruda de-a noastra moare de batrenete este pe lumea cealalta in forma de la 18 ani, chiar daca avea 80-90 cand a murit. Asta e destul de tare, dar sansele sa mor de batranete sunt de 0,1% si nu imi fac mari sperante. M-am obisnuit de-a lungul timpului sa nu mai sper, pentru ca o fac degeaba. Imi deschid usa camerei si cobor scarile spre bucatarie.

-Christine, a sunat Kate si a spus sa treci pe la ea, e si Yvi acolo si vrea sa dati o petrecere in pijamale.

-Ok, mananc si plec.

Ma intind spre friptura de pe masa si ma apuc sa mananc cu pofta. Cand termin urc scarile grabita, indesand intr-o geanta o pereche de pantaloni scurti si un tricou larg, ambele negre. Ma imbrac cu o pereche de pantaloni scurti negri si un maieu gri, mulat, incaltandu-ma cu botinele mele negre cu toc. Ies din casa si intru in masina primita de la parintii mei de ziua mea si pornesc spre casa lui Kate.

***

In dreapta mea, pe scaunul pasagerului, apare subit Elisabeth. Tresar speriata, iar ea rade.

-Incepe sa imi placa asta. Sa vin aici adica. Dar as vrea sa ma vada si altcineva. Nu insinuez ca nu esti o companie buna, dar uneori simt nevoia sa intalnesc persoane noi si imi e cam imposibil.

-Va fi bine, va trebui doar sa incercam sa inlaturam vraja asta si vei fi libera.

-Sper.

-Iti promit.

Toate astea fiind spuse, Elisabeth dispare si eu parchez in fata casei lui Kate.

Abia am reusit sa postez primul capitol, l-am impartit in doua si atunci a mers. Asa ca nu o sa fac capitole prea lungi, poate de aceea nu a mers sa il postez pe primul. O sa incerc si de pe calculator, poate de acolo le pot posta si mai lungi.
Oricum, spuneti-mi si mie cine ar putea fi Christine si lasati o parere despre cum vi se pare, nu va ia mai mult de 2-3 minute sa imi scrieti ceva despre ideile mele si daca gresesc ceva.