The spirit tree

13.The meeting

-In noaptea in care te-am lasat la azil mama ta a plans mult. Ma indeparta, chiar si fara sa isi dea seama. Apoi s-a pus la culcare. Am mai stat pana sa ma pun si eu in pat, dar cand am facut-o am regretat toata viata de atunci. M-am trezit cu toata casa in flacari, iar pompierii au insistat sa ma scoata afara. Au intrat si dupa Nina, dar era prea tarziu. Nu au gasit-o la timp. Au scos-o afara, dar era carbonizata. Nu stiu ce a pornit incendiul, iti jur, Caitlyn. Dea lungul timpului am umblat cu tot felul de femei doar pentru a afla informatii. Stiam despre magia copacului si stiam ca e o cale sa vorbesc cu ea. Si mi-am amintit de tine. Tu esti descendenta ei si ma gandeam ca poate poti vorbi cu ea. Vreau sa ii cer scuze. Nicio vrajitoare nu a putut sa mi-o aduca, nici pentru 5 minute.

Lacrimile imi curgeau siroaie pe fata, dar in acelasi timp zambeam. A iubit-o, nu e cum a crezut ea. Mi-o imaginez si incerc sa o aduc aici. Nu am mai facut asta, de obicei doar venea ea. Dar sunt mandra cand reusesc si ea apare pe bancheta din spate.

-E aici.

Tata trage pe dreapta si se uita in spate. Zambeste, cu lacrimi in ochi.

-Iubito.

Mama rade, probabil ca ascultase toata discutia.

-Imi pare rau ca m-am indoit de tine. Te iubesc. Ai grija de ea. Si incearca sa rupi blestemul asta.

Ii spun tatalui meu ce a spus mama si aproba.

-O sa o protejez cu pretul vietii. Nu o sa fac aceeasi greseala pe care am facut-o cu tine. As vrea sa te pot vedea, Nina. Macar pentru putin timp.

Le zambesc fericita. Mereu mi-am dorit o relatie perfecta si ei chiar daca nu au stiut ca o au, au avut-o. Mama intinde mana si ii atinge umarul.

-Imagineza-ti ca e aici. Ca iti zambeste si ca te iubeste. Acum iti atinge umarul. Si stiu ca si-ar dori sa o vezi, cu toate ca nu a spus-o. Va am pe amandoi aici si sunt foarte fericita. Chiar daca voi nu va vedeti, eu va vad. Poate suna egoist, si imi pare rau daca suna ciudat. Insa vad ca va iubiti si asta e cel mai important.

Acestea fiind spuse, tata porneste masina. Opreste cand ajunge la o cafenea si iese. Imi deschide portiera si imi apuca mana. Ma trage inauntru si comanda 2 cafele. Alege o masa retrasa, langa geam.

-Caitlyn, as vrea sa te intreb ceva.

Observ ca ezita si il indemn sa continuie.

-As vrea sa te muti in apartamentul meu. O sa incerc sa pun capat blestemului asta si am nevoie si de tine si de mama ta.

-Ok, abia astept.

Cred ca am fost prea sentimentala capitolul asta, dar am avut o zi destul de proasta, insa am vrut sa pun in capitol azi, pentru ca o sa inceapa scoala si nu stiu cat de mult voi mai putea sa scriu.
La capitolul asta m-a ajutat putin @Lisa_Ally13. Puteti trece si pe la cartile ei.