Acest capitol îl incep citându-mi un prieten bun .
" Andra , eşti o prostă . Stai şi suferi , pentru ce? când el se distrează?!."
Şi da, iți mulțumesc Make, fratele meu, ce mă cunoşti de o viața pentru toate vorbele care mi le-ai spus mereu şi că ai fost una dintre puținele persoane ce m-au înțeles , pentru toate sfaturile , îmbarbătările şi îmbrățişările calde.
Peste toate astea le mulțumesc enorm puținilor mei prieteni ce au fost langa mine indiferent de situație , ce au stat ore intrgi să ma țină in brațe , să ma asculte şi sa îmi şteargă lacrimile .
Din acest momemt am decis să schimb tot, căci la nici 17 ani ai mei am ajuns sa sufar pentru nişte persoane ce nu au meritat , nu merită şi nu vor merita niciodată. Am fost prea bună şi ghiciți ce, am fost luată de proastă , am investit sentimente numai pentru a fi bine deşi mereu a fost contrariul , am căutat fericirea inzadar şi am ajuns la o singură concluzie : Fericirea nu o voi găsi in bratele nimanui, fericirea este la mine , în binele meu!
Şi nu stiu cât de stabil este acest gând că mi-am spus de multe ori " de acum ştiu ce voi face in continuare" dar acum ambiția mea e mărită şi chiar vreau să-mi văd de ale mele , de vârsta mea , nu mai vreau relați, că iubirea nu e de mine , vreau să continui cu ceea ce-mi place: să scriu , să compun , să ma distrez şi cel mai important să mă axez pe şcoală .
Am decis ca de acum înainte să nu îmi mai pese. Dar în schimb sunt conştientă că trecutul mă v-a urmări şi poate voi avea de înfruntat multe însă niciodată nu voi regreta absolut nimic , pentru că toate aceste trăiri mai mult sau mai puțin frumoase si toți oameni din jurul meu m-au făcut să invăt cum trebuie să fiu.
