The first lyric . H.S .

Capitolul 2 . Detaliile .

Biblioteca a fost mereu locul meu preferat . Aici mi-am găsit mereu suflul când nu aveam suflare , mi-am găsit mereu locul când nu aveam unde să merg , mi-am găsit liniștea când în viața mea nu era pace .

" Scrisul este o artă , și nu trebuie să fi un autor consacrat ca s-o exprimi .

Un scriitor își folosește imaginația pentru a-și crea propria lume , inspirată orecum din realiate . Un scriitor găsește inspirație în orice , făcându-ne mai apoi , prin opera sa, să vedem diferit unele lucruri .

Scriitorul e păpușarul lumi lui iar personajele sunt doar niște marionete. El le dă viață și tot el le-o poate lua . Poate schimba schimba decorul , poate face opera să fie basm sau o poate transforma într-o clipă în poezie . Toate depind de scriitor în opera sa .

Nimic nu se poate întâmpla fără acordul scriitorului în opera sa , și totuși , multă lume lasă scriitorul în urmă , îl pun deoparte când defapt el e cel mai important .

Există un zid foarte gros între universul magic al unui scriitor și lumea în care trăiește cu adevărat ; dar acest zid poate fi trecut foarte ușor odată ce imaginația pune stăpânire pe mintea scriitorului "

I-am înmânat doamnei Piercen foaia scrisă de mână pe care tocmai o terminasem . Tema pe care am scris acest lucru trebuia să fie pe înțelesul copiilor de gimnaziu , și sper din tot sufletul ca această scurtă prezentare a importanței autorului să îi facă să aprecieze mai mult autorii cărților pe care le citesc .

"Mulțumesc Ania , voi expune lucrarea ta pe panou . Mulțumesc că ai făcut asta , altfel , nu știam ce să le prezint acelor copii de gimnaziu ." Mi-a mulțumit doamne Piercen , bibliotecara .

Am asigurat-o că nu a fost un deranj , ci mai de grabă o plăcere să o ajut cu acest lucru și am ieșit din clădirea mare înaintând spre casă . De data aceasta , am luat-o pe celălat trotuar , ca să pot observa mai bine măcar niște detalii mărunte despre noul cântăreț .

Vedeam din depărtare acoperișul clădirii-restaurant Catfish House , de care mă apropiam din ce în ce mai tare . Când am ajuns mai aproape am auzit o chitară , dar suntetul se oprea de fiecare dată când termina de cântat o măsură . Mi-am grăbit pașii ca să îl văd mai repede .

Era acolo . Stătea pe un scaun pescăresc mic cu chitara în mână și cânta . Dar se oprea fiindcă nu suna bine una dintre măsuri . M-am apropiat de el și fără să-mi dau seama am pus mâna pe chitara lui și am modificat măsura astfel încât să îmi placă sunetul scos .

Și-a ridicat ochii spre mine , atunci am încremenit . Nu știu care sentiment puse stăpânire pe mine : Eram jenată că tocmai l-am corectat sau îmi era frică să nu îmi dea o palmă pentru că l-am corectat .

Intr-o oarecare masura , ochii lui nu pareau duri , dar imaginea lor blanda era stricata de incruntatura de pe fruntea lui , cea formata din sprancene .

Nu stiam ce sa spun .. ar trebui sa ma prezint ? Nu , e un cantaret de strada , de ce as vrea sa il cunosc ? Toata problema e ca vreau sa il cunosc . Hainele lui curate , parul stralucitor si lipsa barbii de pe fata il facea sa nu para ca se intretine doar din banii pe care ii primeste de la oamenii care trec pe langa el si li se face mila , ba chiar arata ca un domn cu facultate , serviciu si bani , evident .

"Eu sunt Ania ."