The first lyric . H.S .

Capitolul 6 . Remember Saturday .

Dimineata a fost un haos total . Mama era mai agitata decat eram eu si spunea intr-una 'du-te si fa-ti odata parul '. Parea obsedata de aspectul meu, parca nu ii pasa daca voi canta fals sau daca voi spune rahaturi in emisiune . Se pare ca mama nu se va schimba niciodată .

Pana la urma, in ciuda insistentelor si crizelor mamei, am urcat in masina imbracata cu niste jeansi albastrii larguti, rupti, taiati si despicati pe tot piciorul, un top negru simplu si o geaca de piele scurta si subțire peste top . eram incaltata cu niste ghete din piele inalte pana la jumătatea tibiei, cu șireturile lasate largi . Mama aproape a innebunit la vederea tinutei dar s-a resemnat pana la urma cand a vazut ca trebuia sa ne grăbim sa ajungem la studio .

Nu am vrut sa ma las sub nici o forma pe mana stiliștilor emisiunii, in nici o privinta , dar, pana la urma, unul dintre coafezi m-a convins sa ii dau o jumatate de ora sa imi aranjeze parul .

Simteam cum intinde ceva pe parul meu blond spalacit, pe suvitele care se intind de la ceafa pe spatele meu . Speram ca sunt produse pentru par pentru volum sau ceva, orice ar fi fost,  avea un miros intepator si nu imi prea placea pentru ca era destul de familiar .

Când în sfârșit m-a lăsat sa îmi deschid ochii, părul meu arata ca scopul multelor încercări eșuate pe care le-am făcut pe parcursul anilor.

Am reușit doar sa ma minunez de chestia din capul meu care arăta prea bine ca sa fie catalogat drept parul Aniei Stevenson.

Șuvițele de la ceafa erau toate o nuanță de negru spălăcit, iar tot capul meu arata ca cel al lui Avril Lavigne în videoclipul Underground.

Viata mea este mai buna.

După câteva minute de admirat, emisiunea a început sa se filmeze, iar eu am fost chemata în platou puțin după asta.

Am încercat sa ignor acea mulțime de oameni din spatele camerelor și m-am așezat pe fotoliu.

Anne-Marie Boleyn, prezentatoarea, stătea în locul ei obișnuit.

-Și aici este, o viitoare stea. Ce mai faci,  Ania?

-Sunt fericită, nu credeam ca voi ajunge vreodată la televizor. am spus cat de fals am putut.

Adevărul era ca, ma așteptam sa ajung la televizor, la știri, cu titlul Adolescenta cu probleme mintale aproape și-a pus capăt zilelor cu un creion,  sau ceva de genul asta.

-Ania, publicul nu te cunoaște încă. Ce ar fi sa te prezinți tuturor?

Am aprobat dând din cap și am început.

Hm, sa vedem cat de mult pot sa mint.

-Numele meu este Ania Stevenson și nu am un cont de Facebook. Nici Twitter. Am o mare pasiune pentru scriitoarei secolului XIX  și compun versuri. Nu am publicat niciodată nicăieri lucruri scrise de mine original, poate doar pe panoul din biblioteca. Nimeni nu m-a auzit niciodată cântând exceptând doua persoane. Un bun prieten și mama mea doar când trăgea cu urechea la ușă dormitorului meu.

La spusele mele, toată sala a început sa rada. Am zâmbit și eu.

-Și cum sunt persoanele cu care îți petreci timpul? A întrebat Anne.

-Îmi petrec mare parte a timpului singură, pentru ca nu am găsit persoane intrigante, care sa aibă ceva de oferit.

-Ce vrei sa spui? 

Toată sala era confuza.

-Spun ca îmi plac persoanele care nu dau totul pe fata. Cei care păstrează pentru sine o poveste palpitantă, din care se poate face ceva. O persoana trebuie sa fie misterioasa ca sa fie intriganta. Aparențele să nu se potrivească cu realitatea. Îmi place cum, în cazul undelor persoane, trebuie sa sap adânc ca sa descopăr un detaliu despre viata lor. Îmi plac persoanele care te lasă să crezi că sunt într-un fel, apoi se schimbă dintr-o data în ce voiai tu sa fie.

Sala a aplaudat pentru puțin timp, iar eu nu îmi dădeam seama de ce.

- Cunoști pe cineva, cu aceasta personalitate intriganta?

-Da, și cum am spus: mai am mult de săpat.

Și m-am gândit la Harry.

Și apoi am zâmbit.

-Spune-mi despre alte lucruri care îți plac. De exemplu sporturi!

-Îmi place sa skiez, și sa patinez. Nu sunt un mare fan al verii.

-De ce nu? Toată lumea iubește vara, nu?

-Defapt, nu. Vara e neemotiva. Nu transmite nimic. Singurul lucru pe care îl poți simți vara este tensiunea sexuala dintre adolescenții hormonali . Și îmbrăcămintea de vara e ridicolă, din punctul meu de vedere. Mereu am urat rochiile.

Și spre deosebire de vara, toamna este plina de sentimente. Am impresia ca, după toată vara în care toți și-au făcut de cap nopțile pe melodii compuse la caterincă, intră în toamnă sătui și nu ii mai vad frumusețea. Toamna nu se vede, toamna sa simte. Toamna e imaginea de afara pe care o vezi la sfârșitul lui Septembrie, și poeziile pe care oamenii le scriu pe ascuns, fără dorinta de a arăta cuiva. Toamna sunt romanele de dragoste. Acum e primăvară. Eu termin liceul și am o vara libera la dispoziție. O voi petrece visând la toamnă.

Prin micul microfon ce îl aveam în ureche am auzit o voce. Vocea isterica a mamei.

-La dracu Ania nu mai plictisii publicul cu aiureli din astea ca îți dai naibii  șansa să devii celebră!

Când nu sunt înțeleasă, sunt judecată.

-Ania, ești o persoană talentată. Nu-i așa că-i talentată? A repetat, adresându-se publicului.

-Îți place sa te joci cu cuvintele, sa le aduci de partea ta. Acum, ce ar fi sa auzim unul din cântecele tale, ce zici?

-Nu voi cânta azi un cântec compus de mine, îmi pare rău. Cum am spus, doresc ca ceea ce compun eu sa rămână pentru mine cat mai mult timp. În schimb, am pregătit un cântec original scris de o persoană foarte talentată. Eu i-am compus doar versurile.

-Suntem nerăbdători să te auzim.

Și cu asta, mi-a făcut semn către scenă, unde nu se afla un scaun. Doar un microfon. O doamne.

Am făcut semn cuiva din background sa îmi aducă chitara și ca sa nu mai lungim momentul, am reglat microfonul la nivelul genunchilor mei, mi-am luat chitara și m-am așezat în stil turcesc pe jos.

Un val de chicoteli s-a auzit din partea audienței dar cui îi pasa? Eu mi-am început cântecul.

Am terminat cântecul cu ochii închiși, și doar când toată lumea a început sa aplaude i-am deschis.

Oamenilor le plăcea vocea mea. Uau.

-Ce cântec excepțional, Ania! A spus Anne în timp ce ma așezăm înapoi pe fotoliu.

-Mulțumesc, dar nu e tot meritul meu.

În acel moment îmi doream ca Harry sa vina și sa ma îmbrățișeze.

_______________________________________

-Și, dragii mei, aceasta a fost Ania Stevenson, cea fără cont de Facebook sau Twitter. Dar pun pariu ca are un cont de Instagram, nu-i așa?

Am încuviințat dând din cap și am părăsit platoul, mi-am luat geanta din culise și am ieșit pe ușă cât de repede am putut. Mama nu era de găsit nicăieri așa că am plecat fără ea. Oricum nu as fi suportat sa ii aud gura mai ales acum, când știu ca are ceva de reproșat.

Am luat un taxi și am pornit spre casă, doar ca sa scot toate agrafele idioate din părul meu și sa pornesc în căutarea lui Harry. Va trebui sa sărbătorim.

_________________________________________-_-___________________________________

Long time no update :)

Cate luni au trecut? 3?4?6?

Poate.

Povestea a fost în pauza, de lene.

Sincer, cred ca e cea mai buna poveste a mea, nu suge ca celelalte, lel.

See ya soon.