The first lyric . H.S .

Capitolul 7. Sărbătorind Și Aflând Adevăruri.

Când taxiul a oprit în sfârșit în fața casei, Harry era deja acolo.

Ca un impuls natural inadecvat am alergat spre el si i-am sarit in brate, lasandu-ma in imbratisarea lui calda, care, spre binele sentimentelor mele, nu a durat mai mult de cateva secunde.

-Ania, ai fost uimitoare! Cu tot ce ai spus acolo in platou ai lasat un stat intreg cu gura cascata! Si parul tau arata asa urban.

Am chicotit in urma spuselor lui, apoi l-am tras repede dupa mine in casa. Trebuia sa iau cu mine niste bani si sa mergem apoi sa sarbatorim.

-Hei, de unde atâta grabă? l-am auzit chicotind în urma mea. Pleci undeva?

-Da, plec. Și tu vi cu mine.

Expresia lui a primit putina confuzie, dar care repede s-a transformat într-un zâmbet amețitor.

Am ieșit împreună din casa și am pornit pe trotuarul neaglomerat spre destinație.

-Unde mergem? M-a întrebat după un timp în care am zâmbit ca o tembela tragandu-l după mine.

-Sa sărbătorim!

A zâmbit și el odată cu mine, realizând ca nu aveam de gând să dezvălui locația spre care ne indreptam, dar imediat și-a încruntat sprâncenele când am ajuns în fața unui fast-food aglomerat.

-Credeam ca ai gusturi mai rafinate, a spus râzând.

-Nici vorbă!  Urăsc restaurantele sofisticate. Acolo fie facă vrei sau nu te obligă decorul sa porți rahaturi elegante și sa mănânci dichisuri. Urăsc rochiile și caviarul.

A ras din nou foarte zgomotos de concepțiile mele despre viață.

-Ești foarte diferita de fetele obișnuite, Ania, a constatat în timp ce așteptam la coadă.

-Asta pentru ca eu nu sunt obișnuită, and zâmbit înainte să îmi contorsionez fața într-o expresie amuzanta care l-a făcut și pe el și pe caserita care urma să ne servească, să râdă.

I-am zâmbit prietenos fetei din spatele tejghelei când i-am spus sa ne pună comenzile la pachet.

Harry s-a uitat confuz la mine dar eu doar am zâmbit dulce către el, urmând sa primesc comanda și sa plătesc.

Dar înainte sa scot banii din buzunar, Harry deja plătise și luase pungile cu mâncare.

-Harry, nu trebuia sa faci asta, o să-ți dau banii înapoi.

-Nu e nevoie, Ania, serios. Cum ai spus și tu mai devreme, mai ai mult de săpat, a citat replica mea din emisiune și mi-a făcut cu ochiul.

Un lucru s-a clarificat atunci: Harry nu e o persoana obișnuită, și ascunde un lucru pe care am de gând sa îl aflu.

-Ești un asasin? Am întrebat repede în timp ce mergeam spre cea mai înaltă clădire din oraș. Am simțit cum mușchii ii vibrează aproape de ai mei, și imediat i-am auzit și rasul puternic.

-De ce ai crede asta, Ania? A întrebat încă zâmbind, privindu-mă în felul în care privești un copil bleg.

-Pai ascunzi prea multe. De exemplu nu îți cunosc nici numele de familie. De unde vi? Ce faci în orașul ăsta?

Nu am realizat când am ajuns în fața clădirii destinație, așa că am păstrat restul întrebărilor pentru când ajungem sus.

Acela era locul unde nu mergea nimeni, niciodată. Sus, deasupra clădirii cu birouri Styles Enterprises, deținută de un CEO milionar din Michigan, care și-a extins afacerea în toată țara. Compania lui era bazata pe publicarea cărților scrise de autori neconsacrati, reeditarea volumelor vechi, copertarea cu piele a volumelor supraviețuitoare celui de-al doilea război mondial ;și are angajați studenți de la facultatea de litere, ca și critici. O oportunitate deosebita pentru orice student, sa fie un intern plătit să citească toată ziua și să își dea cu părerea. Domnul Romeo Styles este eroul meu. Aș da orice sa ajung sa lucrez pentru el într-o zi. Sau as scrie orice dacă știu ca va ajunge publicat de compania lui.

Am auzit ca și-a inițiat munca printr-o librărie. Care apoi s-a extins în câteva săli de tipărire. Toate manuscrisele erau evaluate de el pe atunci. Așa, editura lui proprie a început sa prindă contur, și înainte sa realizeze, a creat cea mai mare și importanta companie din țară, care ajuta sufletele neajutorate ca mine sa supraviețuiască.

-O sa urcăm deasupra? A întrebat Harry.

Am aprobat dând din cap, un zâmbet imens făcându-și loc pe buzele mele.

Am adorat dintotdeauna clădirea aceea, nu doar exteriorul, ci și interiorul și oamenii care se afla înăuntru. Se spune că domnul Styles ia interviul angajaților personal, indiferent din ce stat este. Își cunoaște afacerea și nu dorește sa o piardă.

Am înaintat spre ușa glisanta și am patruns în cel de-al doilea meu loc preferat, secția examinării.

La tejghea stătea Lana, care făcuse schimb de tura cu Roberta, fiindcă fiul ei de 9 ani și-a fracturat tibia și este nevoita sa îl îngrijească.

-Hei Lana, ce mai e nou? Am întrebat curioasă dacă editura mai evaluează manuscrise noi.

-Un băiat a adus azi un manuscris nou, se numește Cum a început sfârșitul. A trebuit sa îl predau dar am făcut o copie xerox pentru tine, ma așteptam sa vi.

Și spunând acestea, a scos de sub tejghea un teanc nu foarte gros de hârtie pe care mi l-a întins bucuroasă.

-Eu am apucat sa citesc azi jumătate, și pot sa spun că va ajunge departe. Are o descriere criminală și e îndrăgostit până peste cap, a început sa explice râzând.

Am râs și eu odată cu ea, dar m-am oprit când mi-am amintit ca nu eram singură și Harry aștepta după mine.

-Oh, Lana, vreau sa merg pe acoperiș, poți sa îmi dai cheia?

-Sigur dragă, așteaptă doar o secundă.

A început să caute cheia pe panoul din spatele tejghelei.  A luat cheia și s-a întors, dar a rămas așa, blocată. Gura ii era deschisă și privea stupefiata în spatele meu.

Eram confuză, așa că m-am întors și l-am găsit doar pe Harry, care o privea pe Lana la rândul lui.

-Harry, a expirat aceasta dintr-o data, iar confuzia mea creștea considerabil.

-Lana, a spus și el iar capul meu mai avea puțin și o lua la goană.

-Ai venit din motive personale în oraș? Sau te-a trimis tatăl tău?

-Motive personale. Putem avea cheia aceea acum? Te rog.

Lana a înghiți în sec și i-a întins cheia, el a luat-o și m-a condus spre lift, ca și cum cunoștea clădirea la fel de bine ca și propria palmă.

Am fost tăcută pe parcursul drumului cu liftul pana deasupra clădirii, ca să izbucnesc mai apoi:

-Ce naiba a fost aia?!  De unde va cunoașteți? Ai mai fost aici înainte? Ce naiba se întâmplă?

-Calmează-te, Ania. Ce ar fi sa ma lași sa îți povestesc, bine?

Am aprobat și m-am așezat pe cimentul rece. El mi-a urmat exemplul.

-Romeo Styles e tatăl meu.

________________________-______-________

Uuuuuuu.
Cliffhanger.