jeff the killer- schimbare sau minciuna

Idei sfărâmate

Jeff's pov

Mă trezesc singur în pat. Totuși,ca sa fiu sigur ca ea nu e aici clipesc de câteva ori și mă uit din nou. Oftez și mai clipesc de câteva ori pentru a mă putea obișnui cu lumina. Mă ridic din pat și pornesc spre coridor. Nu se aude nimic,nu se vede nimic. Nici urma de ea.

Bat în ușa de la baie și o strig,dar degeaba,nu e acolo. În bucătărie totul e pus în ordine,nici urma de ea. Livingul e pustiu,la fel și gradina. Sunt singur în cabana mare...ea nu mai e aici.

Mă așez pe canapea gândindu-ma unde este,gândindu-ma la toate posibilitățile și nu îmi place ce văd...o vad pe ea moarta,singura,în agonie,undeva pe jos,într-o balta de sânge. Închid ochii și îmi las capul sa îmi cada în mâini. Cum am putut lăsa asta sa se întâmple? Cum?

O bubuitura...e tot ce aud și mă ridic imediat. Alta bubuitura,urmată de alta. Îmi iau cuțitul și plec spre locul de unde vin sunetele-camera de antrenament a lui Mary. Trag aer în piept pregatindu-ma pentru cea mai urata imagine cu o Kate moarta și deschid ușa puternic.

Ceea ce văd mă lasă cu gura căscată. Ea se uita la mine speriata ,iar eu nu mai știu ce sa cred.

-Kate! Ce faci aici?

E în fața unui sac de box,pumnii ri sunt plini de vânătăi și ochii îi sunt plini de ura.

-Mă antrenez!răspunde cu un zâmbet pe față

-Pentru ce? De ce? Ce te-am apucat? Pana ieri urai lucrul ăsta!

-Da Jeff,pana ieri. Vreau sa știu cine și ce sunt! Vreau sa mă descopăr!

Îi simt voința și duritatea din glas. E convinsa ca ăsta trebuie sa facă. Asta își dorește,dar ce a determinat-o sa facă asta acum? Ce o face sa gândească așa?

Kate's pov

Mă dor pumnii și inima îmi bate tare,foarte tare,dar știu ca asta e ceea ce vreau sa fac. Știu ca trebuia sa fac asta ca sa nu fiu nevoită sa îl părăsesc. Știu ca trebuie sa devin puternica și dura.

-De când te antrenezi?

-De la 5 dimineata. Jeff,asta îmi doresc.

Ei bine,nu asta îmi doresc,dar asta trebuie sa fac. Trebuie sa fi convingătoare,Kate,altfel nu te va crede, altfel își va da seama ca s-a întâmplat ceva.

-Ok,dacă asta iți dorești,ne vom antrena după ce ajungem acasă. Hai sa mancam ceva,ok?

Creierul îmi spune ca ar trebui sa rămân și sa mă antrenez,însă stomacul plânge după ceva de mâncare așa ca merg cu el. În timp ce mergem,văd pe ceafa lui un tatuaj.

-Ce e tatuajul de le ceafa ta?

-Huh? Ah,este scris "I'm sorry". L-am făcut la scurt timp după ce l-am...omorât pe Tedi.

Oh...deci are regrete? E posibil așa ceva măcar? Toate lucrurile pe care le credeam despre el înainte sa îl cunosc se sfărâmă ușor ușor sub ochii mei...credeam ca e rece,fără inimă, fără regrete.

E ciudat cum unele lucruri se schimba dintr-o clipa în alta,e ciudat cum oamenii judeca fără sa știe. E ciudat cum toate ideile se spulbera atunci când începi sa cunoști. Încerc sa fiu o artista într-o lume în care sunt forțată sa fiu o oarecare. Știu ca am un rol pe pământ...sa fiu cu totul alta decât sunt,decât am fost. Știu ca trebuie sa mă schimb și pentru prima oară în viață știu ce am de făcut.

                             ***
Am fost singura care a reușit sa ajungă lângă el,în pustiu,în lumea lui și sunt mandra de mine,sunt fericita știind ca fac ceea ce trebuie.

-Filmele astea horror nu sunt deloc inspirate din realitate! Ce fel de criminal ar putea sa fie doborât de victima?

-Unul foarte prost!spun și rad

-Unul ca tine! Sa fim serios Kate,nu aș putea să te văd vreodată omorând pe cineva,sau punând la pământ un om. Ești mult prea mica și firava!

-A da? O sa te pun jos chiar pe tine! Fuck,de ce am zis asta? Știam ca are dreptate!

Se ridica și vine spre mine. Eu mă ridic și fug spre el. Încerc sa îi pun piedica,dar dintr-o mișcare mă ridica în brațe, pe umăr.

-Heei! Lasa -mă jos! Acum!

-Ce fel de criminala ești tu dacă tipi la victima sa te lase jos?

Cuvintele astea mi-au ajuns în suflet,undeva intre coaste și am răbufnit.

I-am dat un picior în piept,lucru care l-a făcut sa mă arunce pe jos. M-am ridicat rapid și l-am împins,apoi i-am dat un pumn în umăr. M-am aparat de pumnul lui care plecase deja spre umărul meu. L-am prins de spate și de gat și i-am pus piedica,aruncandu-l pe jos,apoi m-am pus peste el,prinzandu-l de mâini.

Acum mă uitam în ochii lui. A încercat sa mă arunce de pe el,însă m-am împotrivit și l-am ținut la pământ. În ochi mi se dezlănțuia iadul,simțeam ca puteam sa omor...dar nu pe el. Pe el nu l-as putea omorî.

-Ce fel de criminala sunt? Ei bine...cea mai buna!

M-am dat jos de pe el și l-am lăsat sa se ridice într-un final.

Oh doamne,eu am făcut asta? Pana acum câteva zile nu puteam sa o pun pe Annie la somn și acum am pus unul dintre cei mai mari criminali la pământ? Ce e sentimentul ăsta pe care îl simt?

-Ti-am spus eu ca ai o putere enorma în interior,sper ca acum ai înțeles ce voiam sa spun.

-Nu credeam ca sunt în stare de așa ceva.

-Nu e mare lucru! Nu sunt nici printre primii 100 de criminali.

-Poftim? Cum adică nu ești? 

-Cei mai mari 100 de criminali stau în Aogiri,e districtul lor...Jack sta acolo.

-Jack sta acolo? Pe ce loc se afla?

-Pai...Hmm 72. Iar pe primul loc este Rei,nimeni nu le știe adevăratul nume primilor 100 de criminali. Presupun ca e o regula de-a lor.

Dacă Jeff nu este printre primii și totuși este atât de puternic,mă întreb oare cum sunt primii 100,mă întreb oare cum este Rei. Și Jack? Oh,când se referea sa merg cu el sa mă antrenez...oh nu...eu? În Aogiri? Printre primii 100? Nu...Nu...Nu poate sa fie real.

Hey guysss știu ca e destul de scurt capitolul...îmi pare rău. Sper ca va place pana aici și dacă vreți sa îmi dați sfaturi sau idei nu ezitați sa îmi dați mesaj sau sa îmi spuneți părerea voastră în comentarii. Next-ul va veni diseara sau mâine dimineață. Love you guys ♡