Nopti prea lungi

284 32 18
                                    


Mă uit la ochii lui,analizez fiecare gest pe care îl face...încerc sa îi pătrund în minte și suflet. Încerc sa îl pot citi...

Se uita la mine și glumește,iar glumele lui mă fac sa rad de fiecare data...chiar dacă nu ar trebui sa plang,chiar dacă nu ar trebui sa rad cu el,chiar dacă ar trebui sa îl urăsc...chiar dacă nu ar trebui sa simt ceea ce simt pentru el...însă o fac. Ochii lui îmi încălzesc sufletul,iar vocea lui îmi încântă urechile. Atunci când mă atinge îmi zbarleste fiecare firicel de par de pe corp. Privindu-l știu ca intru în transa,sunt vrăjita de el...

-Mergem să ne plimbam puțin? mă întreabă zâmbitor

-Da,normal.

Ne ridicam de pe canapea și ieșim,unde vântul ne întâmpină plăcut. Închid ochii pentru o secunda încercând sa scap de gânduri și sa mă bucur de tot,de el,sa mă bucur de timpul pe care îl mai am cu el.

Mă prinde de mana,iar eu îl strâng tare zâmbind,știu ca el e tot ce îmi doresc,simt asta în interiorul sufletului,undeva adânc,printre bătăile inimii.

Și ne plimbam...și ne plimbam prin pădurea pustie,în timp ce frunzele cad,în timp ce vara se duce...în timp ce natura moare,iar sentimentele noastre unul pentru celălalt se nasc.

Câteva picături îmi ating pielea și în câteva momente ploaia devine atât de abundenta încât nu mai văd 2m în față. 

-Ar trebui sa ne grăbim!

-Hai serios,Kate,nu te mănâncă ploaia! Te rog,spune -mi ca nu ești și sirena! Spune razand și făcând o față surprinsa

-Haha! Poate sunt! spun și scot limba la el apoi o iau la fuga.

Aleargă după mine și eu fug repede,dar mă prinde din urma și mă arunca pe noroi. Sta atât de aproape de mine,de fața mea încât atunci când respira îmi încălzește pielea,dar se ridica,apoi mă ridica și pe mine.

-Oh doamne,arătăm ca doi porci! spun și rad.

-Oh doamne...daca ar exista parfum cu miros de bacon as putea mirosi așa cum mă simt...ca un porc.

-Ce?

-Ce?

Mă uit la el și rad,iar el rade de mine.

                             ***
După un dus cald,bine meritat merge perfect o prăjitură cu ciocolata. Scot prăjitura din frigider și o pun pe masa. Când mă întorc sa iau o linguriță îl văd pe Jeff în fața mea plin de noroi,frunze și alt jeg universal de pădure cum se apropie de mine cu brațele deschise.

-JEFF NU! EȘTI JEGOS! spun și arunc în el cu prăjitură

-După ce ca sunt jegos mă faci și mai jegos? Și nu ca ăsta e o problema,dar irosești prăjitura!

-Poate dacă nu ai încerca să mă iei în brațe în timp ce ești omul mlaștină și puți nu as arunca în tine! Du-te și fa un dus,ACUM!

În drumul lui spre baie am putut auzi doar : "Nu put! Am un miros aparte!" ceea ce m-a făcut sa rad cu lacrimi,dar după un timp m-am întors la prăjitură.

După câteva minute bune a ieșit din baie și a venit lângă mine.

-Vreau și eu prăjitură!

-Tu ai facut-o pe asta?

-Pai...nu.

-Atunci nu primești!spun gesticulând dramatic din lingura

Se uita la mine și se năpusteste asupra mea și a prăjiturii. În toată bătaia,prăjitura a suferit daune grave,adica,în termeni simplii,a cazut pe jos...

Am inmormantat-o în coșul de gunoi,după ce i-am dat un șut în fund lui Jeff pentru ca a omorât victima.

-Nu e vina mea ca tu ai mâini de macaroane!

-Prăjitura era pe masa!ripostez eu

-Pai tot ai mâini de macaroane.

Mă încrunt la el și apoi îi arunc privirea de "nu te lua de mâinile mele din macaroane".

                               ***
Nu puteam sa cred...era deja ora 00:00 iar eu stăteam întinsă pe canapea,Jeff era întins și își ținea capul pe picioarele mele. Mă tot jucam cu parul lui,iar el îmi mângâia piciorul.

-Povesteste-mi ceva despre familia ta. Îți este dor de ei?

-Da,îmi este extrem de dor de ei,în special de Annie și de certurile pe care le aveam...nu pot sa cred ca mereu spuneam ca o urăsc, ca vrea sa scap de ea,sunt o persoana oribila,as vrea măcar sa știe cât de mult o iubesc.

-Sunt sigur ca știe...

-Hmm Jeff...spune-mi cum ai ajuns tu așa...

-Cum am ajuns eu așa?  Hmm...

Sta abătut câteva momente,apoi oftează.

-Când eram un copil eram fericit,aveam o familie normala,o mama,un tata și un frate mai mic. Apoi,pe la 14 ani am început sa ies cu o fata,o chema katerine,ca pe tine. Într-o seara trebuia sa ieșim la un film,așa ca am ieșit,a spus ca știe o scurtătura,dar am ajuns pe un câmp pustiu. După vreo 30 de minute de mers câțiva indivizi au apărut,apoi ea s-a dus lângă ei...de acolo a început totul,m-am bătut,m-am torturat,iar la final ea mi-a făcut "zambetul". Crezând ca sunt mort mi-a mai spus doar "go to sleep" apoi m-am lăsat sa mor singur pe câmpul întunecat...însă nu am murit,doar am înnebunit. Am vrut sa mă răzbun...așa ca m-am dus acasă și mi-am omorât familia...nu voi uita niciodată cum mama plângea,cum tata a încercat să mă oprească,dar nu a avut nicio șansă împotriva mea...cum l-am omorât pe Tedi în timp ce dormea...nu am vrut niciodată sa mă vadă așa, oh,nu aș fi suportat agonia...așa ca a trebuit sa îl omor. Apoi,am omorât-o pe katerine. Eram pierdut,simțeam ca înnebunesc...pana ce Slender m-a găsit,am vrut sa locuiesc aici,cu el și iata-ma! Singur,pierdut,înghețat.
Aveam lacrimi în ochi și inima îmi bătea puternic...nu știam,oh,nu știam ca a avut o viață atât de grea...nu voiam sa îmi imaginez ce a fost în sufletul lui. L-am îmbrățișat puternic,am vrut sa simtă ca nu e singur,ca voi fi lângă el...ca nu îl voi abandona.

-Nu ești singur...nu vei fi singur.Iti promit!

M-a cuprins în brațe și m-a sărutat pe frunte. Mi-am ridicat privirea numai ca sa îi simt privirea calda,dar de data ăsta era diferit,ochii aceia care obișnuiau sa fie calzi erau reci,înghețați,triști și plini de probleme. Voiam sa îi iau problemele,voiam ca totul sa dispară. Voiam sa fie bine.

Știu ce am de făcut...mă voi antrena,voi deveni cea mai mare criminala,ca sa nu trebuiască sa îl părăsesc. Voi face tot ce pot ca sa fiu cea mai buna,sa îl fac mândru.

M-am făcut mica în brațele lui și am dat frâu liber lacrimilor. Era mult prea mult pentru mine,era mult prea mult.

Jeff's pov

O țineam în brațe,iar ea plângea...îmi doream sa îi iau durerea,sa îi opresc lacrimile. Nu știam de ce i-am spus povestea asta,știam doar ca atunci când sunt cu ea mă simt acasă...știam care era scopul meu,trebuia sa o protejez.

Hei guysss,ok deci...sper ca va place capitolul și de acum voi încerca pun capitole mai lungi dacă veți vrea. Vreau sa aud părerile,sugestiile și sfaturile voastre pentru ca m-ar ajuta enorm. Mâine va veni next-ul,pana atunci sper ca v-a plăcut capitolul. Love you guys! ♡

jeff the killer- schimbare sau minciunaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum