jeff the killer- schimbare sau minciuna

Plecare

Stiti cum credeti ca viata este ceva, iar un moment mai tarziu se schimba in altceva si realizezi ca nu stiai nimic despre viata ta? Cand eram mici si credeam in monstrii de sub pat, apoi am crescut si am realizat ca erau doar povesti? Povesti triste cu finaluri neasteptate. Ei bine eu cred ca depinde de noi de cum spunem povestile triste. Dar asta nu este o poveste, aceasta este viata:

O durere cumplita mi se imprastie prin corpul firav care este acoperit de o patura subtire si gri. Incerc sa imi deschid ochii, dar durerea de cap ma face sa ii inchid la loc.

Imi duc mana la frunte, apoi deschid incet ochii. Imi misc mana prin fata, apoi o pun din nou pe langa corp.

Usa se dsschide incet cu un scartait usor si ii pot vedea parul negru. Baiatul cu blugi negrii si hanorac alb se apropie de mine, se pune pe pat si ma priveste insistent. Isi duce usor mana spre piciorul meu, trasand linii invizibile cu degetul pe piciorul meu subtire si inghetat.

-Cum te simti? ma intreaba

-Oribil. Ma doare tot corpul.

-Pai...cred ca ar trebui sa te speli putin, ai sange pe par si pe fata si pe corp.

Oftez in timp ce ma ridic ajutata de Jeff, apoi merg spre baie sustinuta de el. Nu pot sta prea bine pe picioarele mele, asa ca Jeff ma tine de bratul drept.

Ma uit in oglinda de deasupra chiuvetei rotunde de sticla si fac ochii mari. Aratam oribil. Sangele intarit de pe fata mea ma face sa arat ca un monstru, iar taieturile de pe corp ma ustura.

Jeff ma sprijina pentru ca fara ajutorul lui as cadea in doar 2 secunde. Ma uit spre el, iar el intelege ce vreau sa spun.

-Nu pot sa te las singura aici. Ai pitea sa cazi. imi spune dandu-mi o suvita de par de pe fata

Oftez, apoi imi dau seama ca are dreptate. Imi dau hanoracul jos, apoi tricoul negru ramanand astfel in sutienul negru. Dau drumul la apa calduta umezindu-mi mainile si spalandu-mi bratele, apoi fata, gatul, pieptul si abdomenul. Ma spal rapid si pe picioarele subtiri, apoi imi dau cu apa prin par pebtru a inlatura cat pod de mult din sangele uscat.

Mergem inapoi in dormitor, de unde imi scot o pereche de pantaloni scurti largi de trening si un hanorac gri larg asemanator cu cel al lui Jeff. Imi strang parul intr-un coc si imi pun ciorapi pufosi in picioare. Ma asez pe pat langa Jeff privindu-l atenta si analizandu-i fiecare miscare.

-Kate? De ce ai crede ca vreau sa te omor?

-Pai...te-am auzit vorbind cu Slender. Nu staim la ce sa ma astept.

-Nu as putea sa iti fac rau, stii asta! imi spune tranagdu-ma spre el

Imi asez capul pe pieptul lui, iar el ma mangaie pe gat dandu-mi fiori pe sira spinarii.

Nu m-am gandit la ce sentimente am pentru el, pana la urma este un criminal, dar este criminalul inimii mele. Simt ca atunci cand sunt cu el inima o ia la fuga incepand sa pompeze viata prin corpul meu care hiberneaza. Pana acum am fost un cadavru intr-un corp viu, dar abia acum relizez ca el imi da viata. El ma ajuta sa traiesc, am nevoie de el exact cum am nevoie de aer.

-Ti-am spus ca am vorbit cu Mary, nu?intrebarea sa ma face sa ies din ganduri

-Uh...da.

In camera se vede capul lui Slender si il anunta pe Jeff ca a venit Jack.

-Stai putin, ma intorc! imi spune, iar eu ma las pe pat.

Ma uit la tavan si o lacrima imi cade pe obraz. Nu pot sa cred. Parintii mei sunt morti, el i-a omorat. Si eu ce fac? Plec cu el?

Incep sa plang punandu-mi perna peste fata incercand sa ma sufoc. Aerul devine tot mai putin, iar eu respir incontrolabil. Toata agonia si durerea din corp se raspandeste pentru cateva secunde cand cred ca sunt moarta.

Muschii mei tremura, iar eu sunt ametita. Simt cu patul ma inghite lasand in urma doar trupul fara viata. In curand nu voi mai putea vedea luna si soarele, nu voi mai simti iarba sub talpile mele desculte, nu voi mai citi cartile preferate, nu voi mai auzi vocea lui Jeff. Iar asta doare cel mai tare, nu ii voi mai auzi vocea criminalului inimii mele. Nu ii voi putea vedea chipul niciodata, nu ii voi simti atingerile, imbratisarile, nu ii voi auzi inima.

Imi inchid ochii pentru o secunda, iar o lacrima isi face loc sa plece din ochiul meu. Ridic perna si o pun langa mine. Respir adanc si imi sterg repede lacrimile, iar usa se deschide.

-Esti okay?

-Uh...da! Ai luat cheile?

-Da, plecam imediat.

               Peste o ora

Jeff conduce de zici ca nu are permisul...poate nici nu il are.

-Jeff!

-Ce?

-Cosul de gunoi! urlu, dar prea tarziu. Jeff loveste cosul de gunoi aruncandu-l undeva departe apoi rade.

Imi dau ochii peste cap, apoi imi intorc capul spre geam. Privelistea este atat de frumoasa. Si sunt aici cu el, baiatul care ma face sa zambesc.

Scuze ca e scurt, dar am trecut prin ceva si mda...nu ma simt prea bine. Deci v ati gandit la mini-jocul acela? Dar mai intai...ce parere aveti? Va place?