Imagine One Direction

Harry Imagine

-  La naiba cu ploaia! Ai spus nervoasa incercand sa fii atenta la traficul aglomerat. Picaturi mari de ploaie se loveau cu putere de parbrizul masinii ingreunandu-ti vizibilitatea. Tot ce iti doreai era sa ajungi cat mai repede acasa si sa-ti petreci restul zilei alaturi de Harry, doar ca vremea nu-ti prea era de ajutor.

Astazi se intampla ceva ciudat. Nu te simteai foarte bine iar frica iti pulsa prin vene dar nu aveai idee din ce cauza. Fiorii iti traversau sira spinarii la fiecare rasuflare.

Toate gandurile ti-au fost alungate in momentul in care telefonul a inceput sa-ti sune. L-ai insfacat de pe bancheta pasagerului neluandu-ti mainile de pe volan. Ai glisat de cateva ori pe ecran raspunzand.

- Iubito in cat timp ajungi acasa? Se auzi glasul lui Harry din partea cealalta a firului.

- Va mai dura putin, drumul e foarte aglomerat. Ai spus parca vazandu-i chipul. Inima a inceput sa-ti bata cu putere din cauza lui. Harry avea un efect urias asupra ta. Cand erai cu el te simteai protejata si iubita. El era persoana pe care te puteai baza de fiecare data, era atent cu tine si niciodata nu te neglija, voi doi aveati o relatie minunata.

L-ai auzind pufaind usor dezamagit din cauza faptului ca tu aveai sa mai intarzii.

- Nu ai idee cat de nerabdator sunt sa-ti sarut acele buze, sa-ti ating acea piele fina, sa-ti vad ochii cristalini. Sopti el, respiratia sa ingreunandu-se.

- Rawrr! Ai spus tu accentuand “r-ul”.

- Opreste-te! A spus el chicotind.

- (Y/N), te rog condu cu grija! Te astept acasa. A continuat el.

- Nu-ti face griji voi fi in regula! Ai spus tu zambind. Mica conversatie cu Harry ti-a mai ridicat moralul si te-a eliberat din acea stare ciudata pe care o aveai.

- Te iubesc! I-ai spus inainte sa termini apelul. Ai aruncat telefonul din nou pe bancheta si ti-ai plimbat degetele pana la radio. Ai apasat butonul asteptand ca muzica sa inceapa sa rasune in toata masina, doar ca nu s-a intamplat nimic. Ti-ai luat pentru o secunda ochii de la drum indreptandu-ti privirea spre radio. Ai apasat pe mai multe butoane fiind pregatita sa auzi muzica, doar ca in loc de muzica ritmata s-a auzit un claxon puternic.

Ti-ai indreptat privirea rapid spre drum vazand o lumina ce te orbi. Te-ai panicat atat de tare incat ai tras de volanul masinii., in momentul urmator ai simtit o durere incoltindu-ti tot corpul.

Ti-ai deschis ochii, trezindu-te cu capul pe iarba uda, masina fiind la cativa metri departare de tine. Ti-ai ridicat pentru o secunda capul vazand miile de zgarieturi si sangele ce-ti pata pielea. Socul a fost atat de mare incat o ameteala puternica se amplasara in corpul tau, nu stiai ce se intampla cu tine, durerea iti seca pana si ultima putere din corp, privirea ti s-a incetosat deodata si in loc de lumina zilei ai vazut un intuneric straniu.

O mangaiere blanda te-a trezit din nou. Durerea se mai pierduse, iar acum iti puteai simti corpul din nou. Ti-ai deschis pleoapele intampindu-l pe Harry. Ochii ii erau rosii iar cearcanele proeminente. Un zambet ii lumina fata in momentul in care observa ca te trezisei.

- (Y/N)! Nici nu stii cat ma bucur ca esti aici cu mine! Credeam ca te voi pierde pentru totdeauna! A spus el din nou cu lacrimi in ochi oferindu-ti o imbratisare atenta.

Ai privit in jur pentru a intelege unde mai exact te aflai si ce se petrecuse. In memorie ti-a ramas intiparita doar imaginea unei lumini puternice ce iti aparuse in cale, iar dupa totul era in ceata.

- Te rog spune-mi ca esti bine! Spuse Harry ingrijorat.

- Sun bine Harry, doar ca nu stiu exact ce s-a intamplat. Ai spus tu privindu-l pe Harry putin speriata.

Ti-ai miscat corpul pe salteaua incomoda a patului pentru a fi sigura ca iti poti misca absolut tot.

- Iubito ai avut un accindent. Numai eu sunt vinovat, nu trebuia sa te las sa conduci pe vremea asta, te rog iarta-ma! Nu-mi imaginez ce ar fi fost daca tu ai fi plecat de langa mine. Spuse el ne mai putand sa-si opreasca lacrimile ce acum ii cadeau pe obraji.

Lacrimile lui erau ghiulele pentru inima ta, urai sa-l privesti in starea asta. Ti-ai ridicat mana, asezandu-ti-o pe obrazul sau si indepartandu-i cateva lacrimi amare.

- Harry, Dumnezeu m-a vrut langa tine. Imi pare rau ca am fost atat de neatenta, imi pare rau. Ai spus tu simtitnd mici intepaturi in zona ochilor, lacrimile dadeau tarcoale, dar nu. Nu puteai sa plangi in fata lui, trebuia sa-i dai putere, trebuia sa-l convingi ca totul e bine.

- Nu, mie imi pare rau, trebuia sa te tin in siguranta mereu doar ca acum am dat-o in bara rau. A spus el nervos si totodata temator.

- Harry nu te mai gandi la asta te rog, vreau doar sa mergem acasa! Ai spus tu scancit.

- Iubito nu-ti fa griji vom pleca imediat din spitalul asta nenorocit si ma voi asigura ca niciodata nu vei mai trece prin asta, iti promit!

- Tu esti motivul pentru care traiesc! I-ai soptit zambindu-i cald.

- Te iubesc! A spus el inainte sa-si apese buzele de ale tale.