Imagine One Direction

Niall Imagine

- Niall iti cer doar putin timp! Vreau ca Alex sa creasca alaturi de tine. Ai spus tu muscandu-ti buza inferioara pentru a nu lasa lacrimile sa-ti cada pe obraji.

- Crezi ca eu nu vreau asta? Crezi ca eu nu imi doresc sa petrec timpul cu el? Imi pare rau Iulii dar din asta traiesc. Muzica, scena, fanii, baietii sunt viata mea pana la urma. A spus el ridicand tonul asa cum niciodata nu a mai facut-o.

- Ei bine credeam ca si noi suntem viata ta! Ai spus tu simtind ca explodezi.

Au mai fost zile cand tu si Niall ajungeati sa va certati din nimicuri, dar acum era diferit. Niall era atat de nervos incat venele gatului ii devenira mult mai proeminente iar degetele sale aproape erau strivite in pumnul sau.

Tensiunea plutea in aer. L-ai privit pe Niall tacut asteptand sa primesti o replica dura, stiai ca avea sa urmeze una, insa nu erai pregatita sa o auzi.

Noapte se revarsase acum cateva ore peste marele oras. Stelele straluceau acum pe cerul pictat cu cerneala. Era sfarsitul lui noiembrie, deci te asteptai sa inceapa adevaratul ger de iarna. In Londra nu prea erau sanse sa cada fulgisori de zapada, dar ploaia cu siguranta avea sa vina. Sperai atat de mult ca Alex sa nu se fi trezit din cauza zgomotelor puternice ce erau produse chiar de parintii lui.

- La naiba cu asta! Doar stii cat de importanta e cariera! A tipat din nou Niall atat de tare incat frica a inceput sa-ti vacneasca prin vene. Fiorii alergau acum pe sira spinarii tale facandu-ti pielea sa se zbarleasca, niciodata nu ti-a mai creat sentimentul asta.

 - Niall te rog nu reactiona asa. Ti-am cerut putin timp liber, chiar nu poti sa fii alaturi de noi? Chiar iti respect munca, stiu cat de important e pentru tine, stiu ca baietii iti sunt ca fratii dar pentru numele Domnului ai un copil acasa! Ai spus tu lasand lacrimile sa-ti cada pe obrajii infierbantati.

- Te rog inceteaza, te rog nu mai vorbi! Ma innebunesti! A tipat el din nou. Odata cu vorbele tocmai rostite ai simtit si o sageata in inima ta. Il innebunesti, asta era.

- Bine, renunt! Ai spus tu iesind rapid din bucatarie, cel mai urat loc de pe pamant in acest moment.   

Ai urcat scarile una cate una incercand sa-ti controlezi lacrimile ce-ti incetosau privirea. Ajunsa la etaj ai pasit usor pe mocheta pufoasa. Nu ar fi trebuit sa incepi aceasta discutie niciodata, nu ar fi trebuit sa-i atragi tu atentia, ar fi trebuit sa te bucuri de fiecare clipa. Dar cum? Niall aproape mereu era plecat in turnee, la concerte, la emisiuni. Tu si Alex fiind singuri ce mai erau prezenti in casa.

Ai ajuns in fata usii camerei lui Alex. Un zambet ti s-a ivit pe fata cand ai vazut desenul mare ce era lipit pe usa. Mica opera de arta facuta chiar de fiul tau ilusta familia voastra. Corpurile voastre erau alcatuite din cateva linii trase, acelea fiind membrele si un cerc ce semnifica capul, ce-i drept al tau iesise putin mai mare decat ar fi trebuit, dar il adorai.  Si cireasa de pe tort era chiar titlul operei „Mamii si tatii, eroi mei!”. Inca ti-l amintesti rostind cuvintele acelea, inca ti-l amintesti atunci cand s-a strofocat atat de mult sa scrie corect, nu vroiai ca Alex sa sufere din cauza voastra.

Ai deschis usa usor nevrand sa faci zgomot. Lumea copilariei te intampina. Printii si printesele ce erau prinse intr-un desen mirific facut de Zayn pe peretii dormitorului, doar pentru a-l incanta pe Alex, inviora camera. In asternuturile proaspat spalate se odihnea micutul baietel ce tinea strans la piept un ursulet.

Te-ai apropiat de el sarutandu-i fruntea si simtind din nou un val de lacrimi ce-ti umplura ochii.

Te-ai asezat pe scaun ingropandu-ti fata plina de lacrimi in palme si incepand si mai rau sa plangi. Ai scapat cateva scancete ce se auzira usor in camera.

-Mami? Se auzire vocea iupurasului tau mic. Ti-ai ridicat fata din palme vazandu-l pe Alex stand in sezut si frecandu-se somnoros la ochisori.

Ti-ai sters rapid lacrimile sperand din suflet ca nu a observat. Te-ai ridicat de pe scaun punandu-te imediat langa el in pat si strangandu-l la pieptul tau. Ochii sai albastrii straluceau in intunericul camerei, privindu-te atent.

- Mami de ce esti trista? Spuse el cu vocea sa gingasa si-si odihni mana sa micuta pe gatul tau.

- Nu sunt brotacelule, nu-ti fa griji. Te rog frumos culca-te, e tarziu scumpule. Ai spus tu stand cu sufletul la gura. Relatia mama-fiu era foarte puternica, Alex mereu isi dadea seama de felul in care te simti.

- Tati te-a suparat? A intrebat el ingrijorat. Ai simtit inima crescandu-ti cand l-ai vazut atat de ingrijorat si fiind atat de grijuliu, dar totodata ai simtit si durere. Nu vroiai sa il creada pe Niall o persoana rea, Niall era cea mai dulce persoana, il iubeai foarte mult si stiai ca si el il iubeste pe Alex cat si pe tine, doar ca in seara asta nu totul a mers ca la carte.

- Nu iubitule. Totul e in regula. Ai spus tu sperand ca l-ai convins.

- Am auzit tipete momy. A spus el. Ochii sai s-au umplut cu lacrimile iar manutele sale ti-au strans mai tare gatul.

- Oh scumpule, eu si tati am exagerat. Totul s-a acumulat, oboseala, stresul tot. Nimic nu e serios crede-ma totul e bine. Ai spus tu stergandu-i lacrimile si strangandu-l in brate.

- Dar nu vreau ca tati sa te supere, nu vreau ca tu sa plangi mami.

- Razboinicul meu s-a trezit? S-a auzit vocea cristalina a sotului tau. Ti-ai intors privirea spre el vazandu-i tristetea din ochi. Ti-a zambit, mai poi aruncandu-se in cealalta parte a patului, acum Alex fiind intre voi.

- Sunt suparat pe tine tati. Spuse Alex strambandu-se.

- Stiu capitane, sunt un dobitoc. M-am comportat urat cu mami, nu ar fi trebuit sa vorbesc asa dar stii e greu. O iubesc enorm, fara ea nu as putea respira, voi sunteti diamantele mele.

- Si stralucim asa tare? Spuse Alex surprinzandu-te cu vorbele sale.

- N-ai idee capitane. Sunteti cei mai stralucitori.

- Acum la culcare! Spuse Niall ciufulindu-i parul si sarutandu-l delicat pe frunte.

Ai ramasa tacuta gandindu-te la tocmai ce Niall spusese. Era atat de adorabil cand isi cerea scuze, era atat de dragut cand iti spunea cuvinte ce-ti vindecau ranile din inima.

- Te iubesc tati!

Incet, incet Alex a adormit, in camera facandu-se liniste deplina. Dintr-o data Niall s-a ridicat din pat facand cativa pasi si ajungand langa tine. Intr-o secunda ai fost luata pe sus asemenea unei printese. L-ai privit in ochi pe Niall ce acum era mult mai calm.

Ati iesit din camera, imediat ajungand in dormitorul vostru.

- Iarta-ma. A spus el in timp ce te puse grijuliu pe pat.

- Te innebunesc huh? Ai spus pufaind si vrand sa pari indiferenta, doar ca nu a mai mers si ai bufnit in ras.

- Ah de-ai sti cum. Spuse el lipindu-si buzele de ale tale, limba lui intrand in gura ta si impleticindu-se cu limba ta.

Ti-ai incolacit picioarele de talia lui plimbandu-ti mainile pe spatele cat si bratele sale musculoase.

- Te iubesc! Ai murmurat tu in timpul sarutului.

- Presimt ca Alex va avea o surioara. A chicotit Niall incepand sa-ti sarute tandru gatul.