Capitolul 1

605 27 2
                                    

Bună.. Numele meu este Maya Black, am 19 ani şi sunt în al doilea an la facultatea de arte din New York City..
Am ochii de un verde crud şi părul îmi este de un şaten deschis..


Aceasta sunt eu şi pot spune că nu sunt aşa curajoasă sau nebună pe cât par

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Aceasta sunt eu şi pot spune că nu sunt aşa curajoasă sau nebună pe cât par.. Sunt foarte timidă şi foarte sensibilă.. Nu ştiu de ce, dar aşa sunt..
Totuşi am prieteni cu care mă înţeleg foarte bine şi sunt în largul meu când sunt cu ei..


Astăzi este duminică şi voiam să o sun pe Kate.. Prietena mea cea mai bună din univers şi sora mea din altă mamă..
Oricum.. I-am scris numărul pe skype fiindu-mi lene să caut numărul ei la contacte şi nu am mai verificat să văd dacă e bun că mna..

Sună de ceva timp, dar mu răspunde.. Am sunat-o de cel puţin 10 ori fiindu-mi frică să nu i se fi întâmplat ceva.. Continui să o sun până răspunde..

-Cine naiba eşti şi ce vrei de la mine, copilo?! Eşti alt fan nebun care mi-a aflat numărul şi mă sună să vorbească cu mine?! Ce e în neregulă cu tine?! *zice satenul de pe cealaltă parte nervos, iar eu observ că am scris greşit numărul lui Kate*

Lacrimi amare au început să îmi păteze obrajii roşiatici, începând să tremur..

-S.. S.. Sc.. Scuze.. Am.. Am grrreşit numărul.. Îmi pare rău.. Nu am vrut.. *spun eu plângând şi închid repede chiar dacă el voia să mai spună ceva, apoi l-am blocat şi am închis leptopul punându-mă pe pat*

Plângeam şi tremuram.. Asta însemna doar un lucru.. Atac de panică.. Când eram mică, tatăl meu ne bătea pe mine şi mama şi arunca cuvinte grele.. Când a reuşit să o ucidă pe mama în faţa mea, am făcut atac de panică.. Aveam 15 ani.. O copilă care vedea doar partea rea din tot din cauza monstrului aluia care e închis pe viaţă..
Am locuit cu bunica până am împlinit 18 ani şi bunica m-a părăsit păşind în viaţa de apoi..
Deodată uşa camerei mele se trânteşte şi Kate vine în faţa mea şi când vede că am un atac de panică încearcă să mă liniştească..

De ce eu?! De ce?!

Skype (Louis Tomlinson)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum