Mi otra mitad

O scăpare

Perspectiva Lunei

Mă uitam la el cu respirația tăiată, neputănd să mă mişc. Nu ştiam ce sa fac. Mă pierdeam în ochii lui căprui cuprinzători; aş fi putut sta aşa ore întregi, adoram senzația asta.

Perspectiva lui Matteo

Eram atât de nervos... Nu îmi puteam lua gândul de la acea imagine care îmi ramăsese întipărită în minte. Nu putea fi adevărat. Ies şi o văd. Când m-a văzut,fața ei se luminase vizibil şi totuşi stătea pe loc ca şi cum era pierdută. O priveam cu atâta patimă... Parcă eram țintuit de podea. Într-un final, îşi muşcă buza de jos şi clachez. Ne năpustim amândoi în brațele celuilalt sărutându-ne pasional. Îşi înfășoară brațele în jurul gâtului meu, iar eu o trag mai aproape de mine. Buzele ei catifelate, parfumul ei îmbătător, atingerea ei m-au făcut să uit de tot şi toate, mai puțin de ea.

*Luna*
Aş fi dat orice să pot trăi acel moment la nesfârșit. În cele din urmă, îmi dă drumul:
-O să mă faci să îmi pierd mințile...
-Ai văzut? l-am întrebat cu glas tremurând
-Da, am văzut. Ştiu că nu a însemnat nimic. Dar când am văzut... să zicem că am devenit o companie mai puțin plăcută pentru cei din jurul meu.
-Îmi pare rău... N-ar fi trebuit să se întâmple aşa... Nu aş face nimic ca să te rănesc, am spus luându-i fața în măini.
Îmi zămbeşte şi continuă:
-Ştiu. Hai să ne plimbăm puțin. Vreau să îți arăt ceva.
Se ridică şi mă ia de mână. Îi zâmbesc şi îl urmez.

POATE V-AM ȚINUT ÎN SUSPANS, DAR CREDEȚI-MĂ CĂ MERITĂ. ACESTA A FOST DOAR UN FRAGMENT CA SĂ VĂ TREZESC INTERESUL(SPER CA AM FĂCUT-O).
ÎN URMATOARELE CAPITOLE VOR URMA ÎNTĂMPLĂRILE CRONOLOGIC PÂNĂ LA ACEST EVENIMENT. ENJOY ❤