Mi otra mitad

Dezvăluiri

Când am ajuns acasă, eram plină de aceste întrebări fără răspuns cănd deodată aud țipete din living:
-CE FĂCEAI CU EA?!
-NU FĂCEAM NIMIC, ȚI-AM SPUS!
-AM AUZIT CÂND VORBEAI CU GASTON DESPRE EA!
-DE CE ȚIPI?! VREI SĂ NE AUDĂ ANGAJAȚII?!
    Mă apropii de living să ascult mai bine. O văd pe Ambar roşie la față furioasă, ceea ce nu mă surprindea deloc; era mereu aşa. Dar Matteo... Nu l-am mai văzut niciodată aşa nervos...
-ŞI CE DACĂ ȚIP?!
-ÎNCETEAZĂ CU CRIZELE ASTEA DE GELOZIE!
-TU! NUMAI TU EŞTI DE VINĂ!
    Ambar mă văzuse...
-NU NUMAI CĂ TE DAI PE LÂNGĂ IUBIȚII ALTORA, BA MAI ŞI ASCULȚI CONVERSAȚIILE ALTORA!
-ÎNCETEAZĂ SĂ-I VORBEŞTI AŞA! urlă Matteo.
-Eu... Eu... mă bâlbâi... Încerc să spun ceva dar nu pot şi o iau la fugă. Fug, fug, şi iar fug până ce obosesc de-a binelea şi mă aşez pe o bancă să îmi trag sufletul.
    De ce ar fi fost Ambar geloasă? Noi doar... doar ne plimbaserăm... mă întreb ce discuție au avut Matteo şi Gaston despre mine... În timp ce toate aceste întrebări se roteau în capul meu, o siluetă se apropie de mine.
-Luna?
-Matteo?
-Hei... Îmi pare rău pentru mai devreme...
-E în regulă, băiat fragă...
-Nu, nu e... Îmi pare rău că am lăsat-o să țipe la tine...
-Cum m-ai găsit?
-Mi-am urmat inima, fata delivery, şi iată-mă aici, mi-a zâmbit.
    I-am zâmbit înapoi, roşie.
-Veți fi bine? am întrebat.
-Nu ştiu. A spus că vrea să luăm "o pauză", "Poate ne dăm seama ce vrem cu adevărat" gesticulând ghilimelele.
-Îmi pare rău că ți-am cauzat probleme. O să încerc să vorbesc cu ea...
-Nu, te rog nu... Tu nu ai făcut nimic rău, nu-ți face griji.
    A urmat o pauză lungă în care pur şi simplu ne-am uitat în ochii ceiluilalt pierduți. Apoi se ridică si îmi spune:
-Hai să te conduc acasă. Se face târziu şi nu ar trebui să pleci singură.
-Matteo... nu e nevoie...
-Să nu aud niciun cuvânt.
    Mă ia de mână şi plecăm. Pe drum, abia am schimbat nişte vorbe legate de şcoală. Când am ajuns:
-Ne vedem mâine, fata delivery!
-Da... pe mâine...
    Încă ne uitam în ochii celuilalt... Apoi mă ia în brațe... Era atât de... Mă simțeam într-un fel în siguranță. L-am îmbrățișat înapoi, apoi am intrat în casă.
Eram extenuată. M-am dus să mănânc, povestindu-le între timp părinților cum a fost la şcoală. Apoi m-am dus să fac teme, si apoi când m-am pus în pat am adormit instant.

*A doua zi, la liceu*
    I-am povestit tot Ninei. Când am terminat, mă privea cu un zâmbet larg pe față.
-De ce mă privești aşa?
-Pentru că e evident că lui Matteo îi place de tine!
-Ce? Nu, Nina... poate că am petrecut puțin timp împreună dar asta nu înseamnă că mă place.
-Gândeşte-te Luna! Prima dată, te duce într-un loc important pentru el şi apoi îti spune că nu a mai fost cu nimeni acolo. Apoi îti ia apărarea în fața lui Ambar. Şi în final, vine după tine şi te consolează.
-Da, Nina, aşa ar face un prieten...
-Ştim amândouă că nu e adevărat. Ba mai mult, şi ție îți place de el.
-Gata Nina!
-Bună, fata delivery, Nina! Ce faceți?
-Bună fetelor! urmă Gaston.
-Eu... tocmai mergeam la bibliotecă, se bâlbâi Nina.
-Te însoțesc, spuse Gaston.
    Cei doi pleacă, rămânând doar eu şi Matteo.
-Ce faci mai târziu, fata delivery?
-Ce propui, băiat fragă?
-Patinăm amândoi la Jam&Roller? Ne-ar prinde bine o distragere.
-Hmm... dacă încerci să râzi iar de mine sau...
-Nu, nu, stai liniștită, râse. Vreau doar să patinăm.
-Foarte bine... mergem direct acolo după şcoală?
-Îmi citeşti gândurile, fata delivery.
    Îmi face cu ochiul şi pleacă.

*La Jam&Roller*
-Hai să ne schimbăm şi apoi patinăm, spuse Matteo.
    Am dat din cap în semn de aprobare. Odată schimbați, mergem pe pistă şi începem să ne rotim împreună şi să facem tot felul de mişcări. Ne comportam foarte natural unul cu altul. Toată lumea ne privea, ca şi cum nu le venea să creadă. Dar nu îmi păsa. Eram cu el şi mă simțeam foarte bine, asta era tot ce conta. Deodată apare Ambar. Nu pot descrie în cuvinte expresia de pe fața ei când m-a văzut atât de aproape de Matteo. El o vede dar o ignoră, lucru care, nu ştiu de ce dar, m-a bucurat enorm. La un moment dat, ne oprim să bem apă.
-Patinăm destul de bine amândoi, fata delivery.
-Poate... îi zâmbesc.
-Cred că ar trebui să ne înscriem amândoi în competiția pe perechi.
-Ce? Dar eu nu... eu nu patinez la fel de bine ca şi tine... Nu, Matteo...
-Haide fata delivery. Dacă tocmai ți-am propus să patinezi cu mine în competiție înseamnă ca eu cred că patinezi foarte bine, excelent chiar.
-Dar eu...
-O să mă refuzi? apropiindu-se de mine.
-Foarte bine, Matteo...
-Aşa te vreau. Acum haide să bem un suc.

-Mulțumesc pentru suc, Matteo. M-am simțit foarte bine azi cu tine.
-Şi eu, Luna.
    După ce am băut sucurile, s-a oferit să mă ducă acasă.
-Mersi că m-ai adus acasă.
-Nu ai pentru ce.
    Din instinct, ne-am luat în brațe. Când ne-am desprins, ne-am uitat în ochii celuilalt:
-Pa... Matteo...
-Pa... Luna...

    M-am dus în camera mea şi după nişte teme, am sunat-o pe Nina şi i-am povestit.
-Şi? V-ați sărutat? întrebă Nina nerăbdătoare.
-Ce? Nu! Doar ne-am uitat în ochii celuilalt, Nina. Nu mai sări la concluzii.
-Trebuia să vă sărutați. Nu o să mai puteți să vă ascundeți sentimentele prea mult, râse ea.
-Trebuie să plec, ne vedem mâine.

*Între timp*
-Gaston, ea mă face să mă simt diferit... Nu ştiu ce e cu mine, ajută-mă...
-Ştiu eu ce e cu tine. Eşti îndrăgostit, Matteo. Nu realizezi?
-Dar... ea e o fată aşa diferită...
-Ai mai fost cu fete aşa, Matteo.
-De data asta e diferit, Gaston. Ea mă face să văd lucrurile diferit...
-Trebuie să vorbeşti cu ea, amice. Şi trebuie să vorbeşti şi cu Ambar.
-O să îşi iasă din minți. Şi îmi e teamă că o să încerce să o manipuleze pe Luna împotriva mea.
-De asta trebuie să acționezi imediat, prietene.