Mi otra mitad

Eu te...

**
Notă: Am revenit în prezent, unde s-a terminat primul capitol, "O scăpare".
**

*Perspectiva Lunei*

Oare unde mă duce? A spus că nu e supărat dar nu pare aşa... De ce nu îmi vorbeşte? Oare la ce se gândeşte? Pare destul de distras... Ah... întrebările astea fără răspuns mă ucid... Dar nu îndrăznesc să-l întreb nimic...

*Perspectiva lui Matteo*

Nu sunt supărat pe ea... nici gând... Doar că... Imaginea aia... m-a făcut să îmi pierd mințile... gândul că nu era a mea m-a copleşit total... Nu vreau să o pierd... Nu am să las pe nimeni să o ia de lângă mine. Ştiu că ar vrea să îi vorbesc... nu îmi place liniştea asta dintre noi... O să fie bine de îndată ce ajungem acolo...

**
-Am ajuns, zâmbi Matteo.

-O, Doamne! E atât de frumos aici! Nu am cuvinte...
Îl iau în brațe. Rămânem aşa pentru câteva minute bune fără a ne spune ceva.
-Mă bucur că îți place...
-Matteo... ascultă... Ce ai văzut... Nu a însemnat nimic... Nu am simțit nimic... Nu...
Matteo avea privirea în jos, nu se uita la mine.
-Am fost furios, Luna... M-am simțit pentru prima dată neajutorat... Nu ştiam ce să fac...
-Matteo, uită-te la mine...
Îi iau fața în mâini şi îl privesc în ochi.
-Nu a însemnat absolut nimic pentru mine, bine? Eu nu sunt îndragostită de el. Sunt îndrăgostită de tine. Eu pe tine te vreau. Eşti al meu...
Îmi zâmbea... nu am mai văzut zâmbet mai frumos ca al lui niciodată...
-Nu m-am îndoit de tine când am vazut filmulețul. Ştiam că nu ai face asta intenționat. Am fost doar furios... Ascultă... Trebuie să îți spun ceva...
-Şi eu trebuie să îți spun ceva...
-Tu prima...
-Nu, tu primul...
-Amândoi?
-În regulă. La 3: 1... 2... 3!
-Te iubesc! am spus amândoi în acelaşi timp.
Era chiar adevărat... chiar a spus că mă iubeşte... Eram atât de fericită!
Ne-am năpustit amândoi asupra celuilalt sărutându-ne pasional. Corpurile noastre erau lipite... parcă ne luptam pentru conducere... în final cedez şi mă las pradă buzelor lui dulci şi moi... Ne despărțim răsuflând greu:
-Plănuiam să îți spun asta de ceva vreme... Dar voiam să fie ceva special... îmi zâmbi.
-E perfect! Sunt la locul perfect, la timpul perfect cu băiatul perfect! îl sărut pe obraz.
-Mă faci foarte fericit, iubito... sunt norocos că te am...
Ne-am bucurat de acest moment din plin... eram unul în brațele celuilalt înconjurați de fericire şi dragoste.
-Iubitule... ce o să facem acum?
-O să ne afişăm ca şi cum nu s-a întâmplat nimic între noi. Toată lumea o să vadă că suntem uniți... de nedespărțit...

*Mai târziu la Roller*
-Pun pariu că deja Luna plânge după Matteo, râse Ambar.
-Şi apoi el o să-şi dea seama că pe tine te iubeşte şi o să se întoarcă la tine! spuse Jazmin.
-O să fac puțin pe indiferenta dar apoi o să-l las să-şi ceară scuze şi totul va reveni la normal.
-Ce mă bucur pentru tine, Ambar! spuse Delfi. Ar trebui să sărbatorim!
-CE SE...
Tocmai intrasem la Roller. Eu şi Matteo ne țineam de mână, râdeam, zâmbeam ca şi cum nimic rău nu s-a întâmplat. Ne luăm câte un suc şi ne aşezăm pe o canapea. În acel moment Ambar îşi scapă sucul făcându-ne să ne întoarcem spre ea.
-Cred că cineva e nervos, râse Matteo.
-Shh... nu o băga în seamă.
-Nu pot să cred! Nu pot să cred! Cum e posibil?! Ar fi trebuit să fie despărțiți până acum! Oare a văzut filmulețul? Nu, nu... poate încă nu l-a văzut. Sunteți sigure că l-a văzut? izbucni Ambar.
Fetele îi arată conversația şi îi arată semnul care indica faptul că Matteo văzuse filmulețul.
-Nu... Nu se poate aşa ceva!
Ambar pleacă furioasă trântind uşa după ea, aproape lovindu-le pe Delfi şi Jazmin care erau fix în spatele ei.
-Aşa îi trebuie dacă încearcă să ne despartă, spuse Matteo. Mă întreb oare dacă e în cârdășie cu Simon. Mă aştept la orice.
-Nu cred că Simon s-ar alia cu Ambar. Poate că vrea să ne despartă dar ştie cât de malefică e Ambar. Îți aminteşti "incidentul"(gesticulând ghilimelele) cu piscina, nu?
-Nu ştiu ce să zic. Ai şi tu dreptate dar nu ştii cât de convingătoare poate fi Ambar. Ştii ce? Ajunge. Nu vreau să mă mai gândesc nici la ea, nici la Simon. Vreau doar să mă bucur că am câştigat competiția, că am rezolvat totul şi că ne iubim... toate astea datorită iubitei mele perfecte!
Mă sărută dulce si apoi mă ia de mână. Eu îmi las capul pe umărul lui şi rămânem aşa până când:
-Luna! Am văzut filmulețul! Ce s-a întâmplat? exclamă Nina.
Erau Nina şi Gaston.
-L-au postat să-l vadă toți?! sări Matteo.
-Aparent da. Ce s-a întâmplat?
-Eşti bine, prietene? întrebă Gaston.
-Sunt bine. Defapt, suntem foarte bine. Perfect, chiar.
-Cum aşa? întrebă Gaston.
Le-am povestit tot ce se întâmplase, inclusiv momentul în care ne-am spus  "Te iubesc!".
-Felicitări, prieteni! au spus amândoi!
-Mulțumim! am spus.
-Cu Simon? Ce o să faceți?
-Dacă mai face ceva... începu Matteo pe un ton amenințător.
-Nu va fi nevoie de asta, Matteo, îl întrerup. Voi încerca să discut cu el.
-Nu am de gând să te mai las singură cu el, iubito.
-Atunci o să vorbim amândoi cu el, i-am zâmbit.
-Se face târziu, te conduc acasă?
-Da. Pa, prieteni!
-Pa! au spus în cor.

*În fața casei*
-Promite-mi că nu te vei duce să discuți singură cu el, Luna.
-Îți promit, iubitule. Mersi că m-ai adus acasă. Noapte bună! Te iubesc! chicotesc uşor.
-Somn uşor, iubito! Şi eu te iubesc! Mă sărută pe frunte şi pleacă.
-Mamă, tată, sunt acasă!
-Luna, felicitări! Ai fost uimitoare! Ne cerem scuze că nu am putut veni. Te-am urmărit online, în schimb, spuse tata.
-E în regulă, mulțumesc! Cred că mă duc să ma culc, sunt foarte obosită...
-Aşteaptă, scumpo, spuse mama. E cineva aici care vrea să-ți vorbească.
-SIMON?!
-Luna...

AŞ APRECIA ENORM DACĂ MI-AȚI SPUNE CAM CE AȚI VREA VOI SĂ SE ÎNTÂMPLE ÎN URMĂTOARELE EPISOADE. VOI DE PARTEA CUI SUNTEȚI: MATTEO SAU SIMON?
NE VEDEM ÎN URMĂTOARELE CAPITOLE! 💋❤