Pariuri , Zambete Si... Iubire

Capitolul 10 Spitalul, a doua casa

Perspectiva lui Jake

Cameron ma puse sa merg in bucatarie. L-am ascultat, tacut, si am mers in bucatarie.

-Ce sunteti? ma intreba odata ce am ajuns in bucatarie.

-Ămmm...oameni. Logic. zic eu confuz.

-Idiot mai esti! Ce sunteti tu si Lucy?

-Din nou, e o intrebare stupida. Suntem oameni iar aici tu esti un idiot in aceasta situatie.

Mi-a aruncat o privire demna de Lulu. Se vedea ca sunt rude.

-Serios acum. Nu mai fa pe prostul. imi zise el. Sunteti impreuna?

-Nu. As vrea eu, dar nu.

Pufni. Era ca Lulu. Par roscat, zambet smecheresc( pot sa jur ca e plin de fete) . Totusi, Cameron avea pistrui.

-Toti roiesc in jurul verisoarei mele. zise Cameron relaxat.

-Dar mereu exista Kimmy. Nu? imi dau eu cu parerea.

Cameron aproba.

-Kimmy mereu e o...scarba. zise Cameron. Nu pot sa cred ca e verisoara noastra.

-Cum?! intreb eu surprins. Kimmy e verisoara voastra?

-Din pacate. Mama mea avea doi frati si o sora. Pe tatal lui Lucy, pe tatal lui Kimmy si pe matusa Kora. Numerasa familie nu?

-Da. Dar Lulu nu se intelege cu Kimmy si nici cu fata/baiatul Korei, nu?

-Matusa Kora nu are copii. M-a adoptat pe mine. Parintii mei au murit.

-Oh. Scuze.

-Nu e nimic. Dupa 3 ani de la moartea lor, a murit mama lui Lucy. A fost un avion prabusit.

-Lucy nu mi-a spus niciodata...

Dar am fost intrerupt de un urlet. In secunda doi, eram langa Lulu care tremura. Tremura rau. Avea o criza. Am inlemnit. Cameron, care era langa mine, a insfacat telefonul si a sunat la ambulanta. Eu inca urlam la Lulu sa se trezeasca.

-Lucy! Hai Lulu! Trezirea! Hai! urlu eu la ea. Hai! Fa-te bine!

Dar totul mergea prost. Am inceput sa plang. Nu puteam sa o pierd. Nu puteam! In tot taraboiul ala, cineva suna la usa. Politia. Am ridicat-o pe Lulu. Acum o tineam pe Lulu stil mireasa si priveam socat cum...il aresta pe Cameron! Perfect. Asta mai trebuia. Cu ultimile cuvinte, Cameron imi zise:

-Du-te la spital cu ea! Ai grija de micuta mea verisoara! E totul pentru mine!

Am aprobat, insa el vroia sa auda.

-Promite! zise el si in voce i se citea frica pentru Lulu.

-Promit! Jur! Fac orice! urlu eu si cad in genunchi.

Dupa plecarea lui Cameron a venit ambulanta si au luat-o pe Lucy.  Nu m-au lasat sa merg cu ambulanta asa ca m-am urcat in masina si am gonit spre spital. Cand am ajuns mi s-a spus ca Lucy e in operatie. Nu era de bine.  M-am asezat ca de obicei pe scaunul meu din sala de asteptare si mi-am pus mainile in cap de nervi. Daca eram langa ea...

-Domnule Hunter? ma intrerupse o voce cunoscuta.

-Doctor Gray?

Doctor Gray este medicul lui Lulu. Ea are grija de alergiile ei si toate crizele ei.

-Domnisoara Angel e stabila fizic dar psihic... incepu ea.

-Stiu. Tatal ei. El cum se simte? intreb curios.

-Lucy nu ti-a spus? A murit.

Nu se putea. Lulu nu mai avea pe nimeni. Fara tatal ei era singura.

-Pot sa o vad? intreb eu.

-Da. De fapt, de aceea am venit. A zis ca vrea un apropiat. A specificat ca vrea ca Jake Hunter sa mearga la ea. zise Gray.

Am fugit spre sala lui Lucy, pe care o stiam deja pe derost. Da, ea avea salonul ei iar eu scaunul meu. Ce pot sa zic, spitalul e a doua mea casa.

Am intrat in familiara camera 457 si am gasit-o pe Lulu plangand. M-am dus la patul ei.

-Lulu... zic eu.

-Jake, am pierdut tot. Pe toti. Mama, tata si... unde e Cam? intreba ea.

-Lulu...l-au arestat. Nu stiu de ce. Nici el nu stia. Imi pare rau.

-Jake, eu stiu de ce.

-Cum?!

-Kora. Ea si Kimmy nu vor ca eu si Cam sa fim prieteni. Au gasit probabil un fost accident de-al lui.

-Lulu. Cum esti?

-Rau. Tu nu ma vei lasa nu?

O privesc si imi vine sa plang iar. Avea ochii mari si rosii. Putea sa izbucneasca in plans in fiecare secunda. Nu imi pot imagina cum ar fi sa afle de pariu. Nici nu imi mai pasa de pariu. Tot ce vreau e ca Lulu sa fie bine. Fericita. Iubita. Dar i-am promis lui Cameron ca nu o voi rani. Am de gand sa imi respect promisiunea.

Vazand ca ezit, Lulu stranse din ochi.

-Hei. zic eu. Promit ca nu te voi rani si ca nu te voi lasa. Esti in siguranta cu mine.

-Ce ma fac? ma intreba si ma imbratisa. Parintii mei sunt morti, nu am frati sau surori. Sunt singura.

-Scumpo? zise o voce care intra in salon.

O doamna cu parul negru ca obsidianul si ochii albastrii. Avea peste 30 de ani.

-Matusa Kora? intreba Lulu dar se incrunta imediat. Vrei sa ma iei la Roma nu? Nu plec!

-Scumpo! zise ea linistitor. Nu te iau la Roma. Te duci la un orfelinat.

Nu. Lulu nu putea sa mearga la un orfelinat. Dintr-o data nu mai puteam auzi nimic. Eram pierdut.  Totul mi se parea ireal. Si atunci am facut ceva ce nu imi imaginez sa fi facut daca eram constient pe ce planeta sunt.

-Eu si sora mea Elizabeth ne putem muta la ea. Nu v-a fi singura si nici la un orfelinat.

Matusica K. si Lulu ma priveau ambele socate. Doamna K vroia sa refuze dar adaug:

-Vreau sa stiu ce crede Lucy.

Ea o privi pe doamna K cu o fata care zicea ,,Te-ai fript!" si apoi zambi larg. Era chiar fericita.

-Desigur! De abia astept sa mai fie o fata in casa! Dar tu, Jake, ramai? ma intreba ea cu o fata  inocenta.

-Normal! Doar nu te las singura! zic si ii fac cu ochiul.

Eu si Lulu zambeam sub privirea uimita a doamnei K. Urma ca vietiile noastre sa fie diferite. Diferite si amuzante.

#Corectat