We are a secret, can't be exposed [Larry]

Epilog

~La Trei Ani De La "Moartea" Lui Harry Si A Lui Louis~

-Si atunci eu I-am zis: Dar de cand ai tu creier?

Rasetele umplura barul mic de pe straduta latularnica a Londrei. Liam, Niall si Zayn decisera de mult ca dupa pierderea celor doi prieteni nu mai puteau sa mai cante ca o trupa dar reuseau cumva sa se intalneasca in fiecare an in aceast bar. In aceeasi data, 1 Aprilie. Ziua in care cu totii au pierdut oameni importanti din viata lor. Dar nu vroiau sa planga. Vroiau sa ii sarbatoreasca prin fericire si cate un cantec. In primul an au cantat Forever Young in cimitir, apoi au descoperit acest bar asa ca in anul urmator au cantat aici They Don't Know. Anul trecut au cantat  Over Again iar anul asta aveau de gand sa cante You And I.

Barul plin ii intampina imediat pe cei trei. Multe fane venisera azi dar nimeni nu mai exprima aceeasi istrie. Intelesesera ca nu era cazul asa ca ii aplaudara si apoi se lasa o liniste de moarte.

Cei trei se urcara pe scena improvizata si, uitandu-se la imaginile cu cei doi care li se derulau in fata incepura sa le cante. Niall nu mai putu suporta durerea pe care I-o provocau pozele asa ca se intoarse cu fata spre public scrutand-o. Fiecare fata ii parea cunoscuta, fiecare chip parea ca ii mai trecuse odata prin fata. Ochii albastrii, gurile mici si rosii, buclele mari si moi din spatele glugii.

Buclele mari si moi? Capul i se intoarse la 180 de grade imediat dar locul unde I se paruse ca le vede era gol. Isi scutura putin capul si odata cu el durerea care i se infiripa in dreptul tamplelor.

Durerea incepea sa se extinda asa ca m-am bucurat enorm cand finalul melodiei veni si atat eu cat si baietii ne-am putut da jos de pe scena ca sa petrcem cu adevarat ceva timp impreuna.

-Esti bine Ni?

Liam si Zayn ma priveau ingrijorati asa ca am hotarat sa nu le zic nimic care sa ii ravaseasca mai tare decat eram sigur ca sunt.

-Da.Doar emotiile.

Cei doi aprobara intelegatori.

-Poate ar trebui sa te duci pana la baie. Te clatesti pe fata, poate o sa iti fie mai bine dupa.

-Da, cred ca asta o sa fac.

I-am urmarit pe cei doi mergand unul langa altul spre masa noastra obisnuita. Inca mai eram prieteni, ceea ce era destul de ciudat.Toata lumea se astepta sa ne certam sau ceva de genul dar noi am ramas la fel de buni prieteni ca pana atunci. Gandindu-ma la cum era pe vremea cand eram toti cinci avand turnee in toata lumea am pasit cu privirea in pamant spre baie.

Am deschis usa dar aparent si alt cineva incerca sa iasa asa ca ne-am ciocnit. Am vrut sa ma intorc dupa respectivul barbat dar acesta mergea in continuare. Am putut insa sa il aud mormaind.

-Vedete pline de fite.

Acest lucru m-a enervat extraordinar de tare. Cum adica plin de fite? Am incercat sa spun ca imi pare rau dar nu mi-a dat sansa.

-Hei! Tu!

Am alergat dupa el prinzandu-l de hanoracul verde inchis. Acelasi hanorac verde din multimea de mai devreme. Barbatul isi intoarse chipul spre mine astfel incat acum ii puteam privi chipul mai bine. Ochi verzi ca padurea, bucle mari si moi… Mana imi cazu pe langa corp si inima incepu sa imi bata mai tare ca niciodata.

-Harry?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

A/N:

Dap, acesta este finalul. Special pentru voi am decis sa sterg una dintre cartile care trebuiau sa apara in Decembrie ca sa pot sa fac continuarea acesteia.

Sper sa nu ma trezesc ca nu o sa o citeasca nimeni.

In fine probabil ca o sa fac coperta azi si cartea va aparea mai la noapte sau maine. Nu stiu...

Ideea este ca o sa o incep dupa ce termin Seful Meu. Asta este prioritatea mea acum.

Capitloul trecut nu a avut comentarii. De ce? Ce nu a fost ok.

Vreau sa stiu.

De asemenea vreau sa stiu si ce v-a placut si daca merita sa fac continuarea. Cu cat mai repede primesc comentarii cu atat mai repede vine a doua carte.

Ati fost minunati si sper sa ne vedem si la urmatoarea carte.

Va pup dulce pe toti :)