We are a secret, can't be exposed [Larry]

2. Harry

-Oh Doamne!

Vocea aia… Eleanor! Oh nu, Louis ce ne facem de data  asta?

-Sunteti atat de draguti!

Pffiu…. Am rasuflat usurati. Asta a fost atat de aproape…

-Stai linistit Harry, nu ti-l fur.

-Nici nu imi faceam griji Ele, am mintit eu simtind cum sangele mi se urca la cap.

Nu imi placea cum va iesi interviul asta. Stiu ca ceva se va intampla si Simon va reusi sa ma indeparteze de Louis, stiu asta! Ne va desparti chiar daca nimeni nu stie ca suntem impreuna! Asta are macar sens?

-Harry?

M-am intors spre usa ca sa il vad pe Louis. Singur.

-Scuze, ai spus ceva?

Louis isi pierdu culoarea din obraji si deodata podeaua parea mult mai interesanta decat discutia, daca cateva intrebari pot fi numite asa, cu mine.

-Boo Bear?

-Nu esti bine, nu?

In sfarsit ma privea in ochi, desi privind retrospectiv preferam sa se holbeze la podea in loc sa ii vad ochii in lacrimi. De ce plangea? Pentru mine? Oricat de flatat m-as simti nu pot sa nu sufar odata cu el.

-Nu, dar asta nu schimba nimic. Te vei duce cu Eleanor acum si vei lamuri situatia cu cateva minciuni bine planificate si apoi te vei intoarce la mine si vei primi un tratament special.

Incercam sa il fac sa zambeasca, sa imi spuna vesnicul “Tipic, Styles” sau macar sa vad sclipirea din ochii lui cand aude ca il voi recompensa. Dar acum nimic nu parea sa il faca sa se simta mai bine. Nici macar tratatiile sexuale.

-Promiti?

Huh? A spus ceva sau mi s-a parut mie?

-Ce-ai spus?

-Of… invata sa asculti mai mult dragoste. Te-am intrebat daca promiti.

-Sa promit ce?

-Harry, fii atent. Esti atent, esti?

Mi-am deschis ochii cat de mult am putut si m-am concentrat pe fata lui asteptand sa imi spuna ceva important.

-Ok, in primul rand asta este pentru ca nu asculti oamenii

Buzele sale se lipira de ale mele luandu-ma pe nepregatite. Ma pregateam sa ii raspund cand l-am simtit muscandu-mi puternic buza de jos. La inceput a fost ceva placut care a avut efect instant asupra masculinitatii mel. Dar Louis nu se opri la ceva ca o joaca ci isi infipse dintii adanc in buza mea facandu-ma sa sar de durere imediat ce am realizat ca nu Louis nu avea gustul ruginei ci sangele meu.

-Hei!

Vroiam sa tip la el dar privirea sa ma facu sa ma opresc. Parea suparat iarasi.

-Boo nu mai fi trist! E doar o conferinta!

-Dar imi promiti?

-Ce sa iti promit?

-Imi promiti ca ma recompensezi cand ma intorc?

-Sigur ca da iubire!

-Ok!

Tot ce tinea de supararea lui disparu imediat. Ma saruta scurt pe nas si fugi afara din casa. Ceva nu e ok cu baiatul asta. 

Si totusi, macar el sa fie fericit.

Am simtit cum toata puterea din mine se scurge incet dar sigur pana cand ma lasa ca pe un ambalaj folosit in coltul camerei. M-am sprijinit de perete si am lasat lacrimile sa curga. Nu era corect. Nimeni nu intelege. Nimeni nu VREA sa inteleaga. 

-Harry! Hai jos, a inceput interviul.

Ca de obicei Niall isi alege cele mai proaste momente…

-Vin!

Am fugit repede in baie si dupa ce m-am spalat bine pe fata ca sa imi ascund ochii plansi m-am oprit o secunda ca sa ma privesc in oglinda. Aratam deplorabil. Nimic nu mai mergea bine de cand am incercat sa ii spunem lui Simon adevarul. El si-a pus mainile in urechi si a fugit pe usa, la propriu. Si mai tarziu se prefacea ca nu sa-a intamplat nimic.

-Harry ai de gand sa vii?

Niall ma privea din cadrul usii.

-Sigur, imediat. 

Mi-am lipit un zambet fals pe fata si m-am intors spre Niall. Dar nici zambetul meu fals nici spalatul pe fata parea sa nu mearga cu piticul.

-Ai plans, mi-a spus el.

-Nu, am dormit prost.

-Nu minti.

-Nu mint!

-Ba minti. Il iubesti, nu?

Am palit instant si am simtit ca mi se duce pamantul de sub picioare.

-Nu are rost sa o negi Harry, mi-am dat seama.

-C-ci-cine mai stie?

-Doar eu. 

-Bine! Sa il lasi un secret, clar? Nici Louis nu trebuie sa stie ca stii!

-Nici Louis?

-Nici el!

-Buzele mele sunt lipite.

Niall is trecu degetele pe deasupra buzelor inchise prefacandu-se ca inchide un lacat ca mai apoi sa arunce cheia invizibila peste umar. 

-Bun. Acum hai sa mergem sa il chinuim pe Harry, l-am indemnat eu in timp ce ieseam din camera mea parasind odata cu ea si mirosul familiar al lui Louis.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

A/N: 

Nu stiu cat de scurt este dar presimt ca nu fac mai mult de o pagina, cel mult una si cateva randuri cu tot cu nota aceasta.

Deci, ce vroiam sa va spun este ca este posibil sa ma concentrez mai mult pe Seful Meu Harvey Horan in urmatoarele zile pentru ca este destul de aproape de sfarsit si vreau sa incep scoala cu cel mult doua carti la care trebuie sa postez macar saptamanal.

Nu stiu daca o sa vina un capitol prea curand dar oricum eu sper ca v-a placut acesta si as vrea sa aflu si cateva pareri, opinii, chestii dealea pe care le scrieti la comentarii.

Va pup! 

:)