II

27 4 0
                                    

M-am așezat ca de obicei pe scaunul negru de lângă geam; băiatul cu ochii căprui s-a urcat și el cu mine, a treia zi de când îl tot văd în autobuz. Butona telefonul când a ajuns la mijlocul autobuzului, și-a ridicat privirea îndruntându-se. Se pusese pe scaunul din fața mea, zâmbindu-mi când s-a așezat. Mi-am întors privirea spre fereastră fără să-i iau gestul patetic în considerare. Oricât îi evitam privirea, ceva mă atrăgea spre maroul necunoscut ce îi reprezentau ochii.

Era imposibil să sper că noi nu ne vom intersecta vreodată. Nu voiam să fiu fata naivă care se îndrăgostește de băiatul din stație. Eu nu eram așa! 

S-a întors peste câteva secunde la mine și luase o gură mare de aer înainte să spună:
-Cum te numești? 

Mă privi atent, analizându-și probabil cuvintele spuse. Cu cât trecea timpul, cu atât mintea îmi zbura spre două căi diferite; să îi spun sau să nu o fac. Brunetul nu părea să aibă răbdarea necesară, așa că m-am ridicat de pe scaunul deja inconfortabil.

Ajunsesem oricum la stație. Înainte să părăsesc autobuzul, m-am uitat la el și i-am spus:

-Alessya! 

Dragoste la prima stație.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum