Ușile s-au deschis în fața mea, eu făcând un pas mare până la prima treaptă. Eram mică de înălțime și ajungeam cu greu la treptele autobuzului. De obicei Erick mă ajuta, când nu reușeam să pășesc pe prima treaptă. M-am uitat spre șofer, pregătită să-l salut pe Erick. Nu era el, nici nu semăna. Era un bărbat, cu părul blond, în jur de 40 de ani. Prima dată credeam că am greșit autobuzul, dar mi-am amintit o convorbire dintre mine si Erick. Mi-a spus că în curând nu va mai putea conduce, deoarece avea probleme mari de sănătate. Ieri părea bine, nu mi-a spus că va pleca.
În timp ce mă gândeam la Erick, m-am așezat pe locul meu obișnuit.
-Aproape ai pierdut autobuzul, Alessya.
Mi-am ațintit privirea spre cel care mi-a vorbit, era băiatul cu chitara.
-Se pare că nu.
-Ai văzut că nu mai conduce Erick ? m-a întrebat, ridicându-se de pe locul din fața mea.
-Da, din păcate... I-am răspuns, așteptând să văd ce are de gând să facă.
Când a vrut să se așeze lângă mine, i-am aruncat o privire tăioasă și mi-am scos telefonul din geanta pe care o avem lângă mine.
-Pot sta ? m-a întrebat, zâmbinudu-mi.
Am ezitat câteva secunde, era prima persoană care se așează lângă mine de când călătoresc în autobuzul ăsta.
-Sigur, oricum trebuie să cobor.
Mai aveam câteva minute până la stație, pentru că autobuzul a prins roșu. Dar nu voiam să accept ca cineva să steie lângă mine.
-Mai sunt câteva minute până la stația la care cobori tu.
Am înghițit în sec și l-am lăsat să se așeze lângă mine.
-Liam.
A întins mână către mine, iar eu am facut la fel.
-Alessya, dar știai deja.
Am zâmbit simultan. Cred că ne vom înțelege, ne-am găsit compania unui altuia.
CITEȘTI
Dragoste la prima stație.
Misterio / SuspensoAlessya și Liam sunt cei care călătoresc în fiecare dimineață cu autobuzul. Ea coboară la prima stație, lăsându-l în urmă pe băiatul cu ochii căprui. El o privește pe blondină cum coboară treptele mult prea înalte pentru înălțimea ei, amestecându-se...
