Dragoste la prima stație.

I

Mi-am grăbit pașii spre banca din stația de autobuz, pentru că în curând se adunau mai mulți oameni să aștepte autobuzele ce urmau să vină rând pe rând. Băiatul de ieri cu chitara, era în același loc. Dar fără instrumentul lui muzical. I-am zâmbit, deși nu mă vedea, se uita la mașinile ce treceau cu o viteză peste limita permisă; dar nu-i păsa nimănui, era un oraș uitat de lume.
Băiatul cu ochi căprui și-a ațintit ochii spre mine când m-a văzut ridicându-mă. Am intrat în obișnuitul autobuz, salutându-l pe Erik, șoferul. Avea în jur de 50 de ani, părul cărunt și scurt. Îmi e ca un membru al familiei, îl văd în fiecare dimineață și seara, de parca ne-am cunoaște de o viață întreagă. Nu știu nimic de el, deseori îl văd cu inel pe degetul inelar, dar uneori acesta dispare pe o perioadă lungă de timp. Poate e doar un inel oarecare, sau o verighetă, chiar nu știu.
M-am așezat îngândurată pe locul meu, care îl stăpânesc de ani buni. Pervazul interior deja era scris cu marker permanent "don't regret what you decide to do. -A" . Îmi plăcea să mă uit la oamenii care păsesc în autobus, vedeam fețe noi sau deja bine cunoscute. Unii plecau, alți sunt aici de dinaintea mea. Băiatul cu chitară, astăzi fără chitară, s-a așezat în locul pe care stătea și ieri. Acum era pe dinafară, ziua trecută stătea la geam. Îmi plăcea să analizez orice detaliu și mișcare din jurul meu.
Fără să îmi dau seama, Erik m-a strigat în microfon, era stația unde trebuia să cobor. Unele priviri au fost ațintite spre mine, cu al băiatului cu tot. M-am dus spre ieșire rușinată, încruntându-mă șoferului amuzat.

// Și gata primul capitol. Cam atât de lungi vor fii toate :) //