Asasinul meu!

VIII

    El:Ashia!
   Eu:Îm!
   El:Trezește-te! Hai! Trebuie să plecăm.
    Mă ridic din pat și  îi zâmbes lui Jak dar el nu zâmbește. Nu lam văzut o dată zâmbind!
   Eu:Zâmbește!
   El:O să zâmbesc când ajungem acolo! Hai!
   Mă ridic și îmi fac un duș.
   Jak:Am luat ceva haine de-a lui Simon să avem acolo.
    Eu:Haine?
    Jak:Da. Dacă tu vrei să nu porți nu mă deranjează.
    Hahaha ce amuzant. Așa... Coborâm jos și mâncăm ceva apoi ieșim afară. Îl văd pe Simon ieșind pe ușă.
    El:Să vă distrați!
   Îi zâmbesc și intru în mașină. Jac se urcă la volan și iese pe șosea.
   Eu:Ai mai mers?
  Jak:Nu. Dar Simon a zis că e super frumos!
  Eu:Mor de nerăbdare! Dar zâmbește și tu!
   Jak:Am spus că o să zâmbesc când vom ajunge acolo.
   Eu: Ok!....
        Mă las păgubașă și nu mai insist. Momentan. După ore întregi de mers în sfârșit ajungem. Coborâm din mașină și privim locul.
    E superb. Numai verdeață peste tot. În fața noastră apare o cabană drăguță. Intrăm în ea și vedem că are living, baie, bucătărie și un dormitor. E perfect. Jak se duce în dormitor și se trântește pe pat.
   Jak: Sunt frânt! Am mers toată ziua.
    Are dreptate. Afară e seară. Mă duc și mă așez pe patul moale lângă Jak. Ținea ochii închiși și nu făcea nimic.
    Eu:Zâmbește!
   El:Acum?
    Eu:Da.
    El:Bine.
   Se ridică și se urcă peste mine. Știu ce vrea să facă. Și mor de nerăbdare! Hai odată Jak! Nu mai pierde timpul! Se apleacă și se rezemă în coate. Buzele noastre era la un centimetru dustanță.
  El:Chear vrei să zâmbesc?
  Eu:Da.
    Nu mai pot! Tot corpul meu așteaptă sărutul lui. Inima mea pulseazã de zece ori mai repede și respirația îmi devine grea. Îmi dă un sărut pe maxilar apoi coboară în jos. Tremuram toată. Chear am nevoie de acel sărut. Mâinile lui se așează pe șoldurile mele și tot insistă să mă facă să aștept.
     Eu: Jak....
      Continuă să mă sărute pe gât și pe maxilar... Hai Jak... Îl simt și pe el la fel ca și mine, încordat și tremura. Se apleacă încet peste buze...
    Draci! Telefonul lui începe să sune. Oftează și se ridică. Ia telefonul și iese încet pe ușă. Mă ridic și abea stau în picioare. Doamne dacă se mai întâmplă asta o datã voi murii! Ce nasol se simte. E un fel de deja vu. O mică amețeală. Corpul meu nu mai rezistă mult. Ies din cameră și mă duc în bucătãrie. Caut prin frigider și mă apuc să fac o pizza. Fac aluatul și îl bag în cuptor.
   Jak: Ce faci?
   Eu:O pizza!
   Jak: Simon sunase să vadã dacă am ajuns bine.
   Eu:Aha!
   Jak:Nu fii morocănoasă. Avem o săptămână în care nimeni nu ne va deranja deloc!
   Simt cum parcă aripi îmi cresc și încep să zbor.
   După ce terminăm pizza ne ducem în living să mâncăm la un film.
    După ce ne uităm la film realizez că e 11:30.
   Eu:Mergem. Mi-e somn și sunt obosită.
   Jak: Hai! Și eu sunt obosit!
   Ne ducem în cameră și ne trântim în pat. Mă pun cu capul pe pieptul lui și el îsi bagã capul în părul meu. Îi simt respirația pe scalpul meu. E așa de bine lângă el. Inima mea începe din nou să se refacă și o simt pe a lui cum bate cu putere.

******
 
     Mă trezesc și îl privesc pe Jak. Încă doarme. E așa de frumos și calm acum. Dacă aș încerca sã îl sărut? Nu cred că se va supăra. Și în plus chear nu mai suport stresul ăsta. Mă apropii de el și atunci se trezește.
  Jak:Ce faci?
   Eu:Nimic.
   Jak:Sigur?
   Eu: Da!
    Jak:Bine...
    Îl văd cum se ridică din pat și ia niște haine din geamantan. Apoi intră în baie. Mă ridic și caut în geamantan ceva de îmbrăcat. Iau un hanorac ce îmi vine până la genuchi și o pereche de pantaloni scurți mă duc în bucătărie. Scot din frigider niște iaurdulețe și mã așez la masă.
   Jak:Ce mănânci bun?
   Eu: Iaurd cu căpșuni! Vrei?
   Jak: Normal.
   Vine lângă mine și îmi ia iaurdul din față.
   Eu:Ce faci?
    Jak: Mănînc! Vrei și tu?
   Eu:Da.
    Ia cu lingurița iaurd si îmi dă în gură. Încep să râd dar el nu râde.
   Eu: Zâmbește!
    El:Cear vrei să "zâmbesc" aici pe masă?
   Eu:Nu.
    După ce mâncăm ieșim asară să ne plimbăm. Ne ducem prin pădura plină cu floricele și păsări. Ne plimbăm prin pădure până ne așezăm pe iarbă. 
    Eu:E uimitor aici!
   Jek:Aș vrea să stau aici! Pentru totdeauna!
   Eu: Si de ce nu stai?
   Jak: Nu pot. Nu sunt un om normal. Sunt un asasin. Și nu pot abandona.
   Eu:Și pânã când vei avea acest " hobii"?
   Jak: Nu știu! Până când vrea Simon. Chear mi-aș dorii să scap de chestia asta. Să stau cu tine!
   Aceste cuvinte îmi ajung la inimă și o bandajează încet.
    Eu: Ar fii super. Numa noi doi pentru totdeauna!
    Jak: Un vis!
    Eu: Visele se împlinesc!
    Jak: În filme!
    Offf. Ce greu e. Aș vrea să îl iau în brațe și să îi alin durerea. Dar nu pot. Îl prind de mână și încerc să simt ce simte și el.
   Jak:Cât mă bucur că ești aici și încerci să îmi alini durerea. Dar nu vei reuși.
    Eu: Și eu! Dacă ar fii sã aleg o peraoană cu care sã rămân toatã viața tu ai fii.
   Jak se ridicã și mă ridic și eu. Îl urmez spre casă. Cred că e 1 ceasul. Ne întoarcem în cabană și facem ceva de mâncare apoi ne ducen în dormitor sã ne odihnim. Mă așez pe pat și mă uit din nou la tavanul ce la-m privit toată noaptea. Nu prea am dormit. Dar Jak a dormit buștean.
   Tot nu am reușit să îl fac să zâmbească și încep să mã simt vinovată.
   Eu:Jak tot nu am reușit să te fac să zâmbești! Poate e vina mea. Mã simt vinovată!
   Jak:Offf! Nu e vina ta! Tu nu ai nici o vină! De când ai venit te tot rogi de mine să zâmbesc. Și am zis cã aici îți voi îndeplini dorința. Dar nu pot zâmbi degeaba.
    Eu: Serios?
    Jak:Da.
    Se ridică și se pune peste mine. În sfârșit acest moment pe care l-am așteptat atâta timp. Corpul meu tânjește după buzele lui. Inima începe să îmi bată cu putere. Dar ce naiba nu se întâmplă. Jak se apleacă și mă sărută cu tandrețae pe gât. Mă simțeam atât de liberă dar chear nu mai puteam îndura din nou un asemenea chin...

   Hei! Sper să vă placă!