Asasinul meu!

XV

   Îmi deschid ochii încet și sunt orbită de lumina din încăpere. Un miros pătrunzător de pastile îmi invadează nările. Un chip mic și drăguț îmi apare în raza vizuală. Privesc îndeatent camera și realizez că sunt la spital. Micuța Rose mă privea de pe un scaun. Avea aceleași haine murdare și aceleași lovituri.
     - Rose... Ce s-a întâmplat? O întreb pe aceasta ridicându-mă în șezut și văzând că am o perfuzie în braț și sunt bandajată la cap și unele din loviturile de pe corp.
   - La spital! După ce ai lesinat niște polițisti au intrat în casă și ne-au luat de acolo! Suntem libere! L-au prins și pe șeful mafiei adică fostul amant al mamei mele! Acum mă pot duce acasă la mami si tati! Nimeni nu ne va mai despărți! Spune ea fericită și îmi sare în brațe. O strâng la pieptul meu, atunci pe ușă intră o asistentă însoțită de un polițist.
     - Ashia Waltei? Întreabă polițaiul.
    - Da?
     - Starea dumneavoastră este în regulă acum. V-aș sfătui să uitați aceste întâmplări! Răpitorii dumneavoastră au fost prinși, nimeni nu vă va putea face rău. Sunteți în siguranță.  Dar va trebui să dați niște declarați la poliție. Cât despre tine micuțo, vei merge cu mine și poate îți vei aduce aminte unde locuiești pentru a putea să te duc acasă. Spune polițistul și asistenta îmi scoate perfuzia.
   - Nu domnule polițist! O voi duce eu acasă pe micuță! Vă asigur că va ajunge în siguranță acasă! Domnule aș dori să vă mai pun o întrebare! Jak King? A venit cumva la spital? Întreb privind neâncrezătoare spre micuța Rose ce îmi zâmbea.
   - Nu domnisoară! Nu am auzit de nimeni cu acest nume. Spune acesta și părăseste camera.
     - Rose, mergem acasă la mine, vreau neapărat să în găsesc pe Jak! Promit că te voi duce si acasă! Îi spun prinzând-o de mânuță.
    - E în regulă Ashia, îl căutăm pe iubitul tău și apoi mergem și acasă la mine! Da? Mă întreabă ea.
    - E perfect!
    O prind de solduri și o ridic în brațele mele. Ieșim din cameră și mergem pe holuri spre ieșire. Îmi aruncam privirea peste tot dar nici urmă de Jak. Oare ce face? Oare e îngrijorat?
      Am mers la poliție unde am dat decalrații, nimic important, ma-m prefăcut că nu îmi aduc aminte de nimic. Am cerut informații și despre Jak si am aflat că este la un hotel. Ce caută el la un hotel?
     Iau un taxi împreună cu micuța Rose ce încerca să mă calmeze dar eram atât de emoționată si aveam o presimțire rea. De ce nu m-a căutat? De ce nu a anunțat poliția? De ce nu a venit la spital?
     Toate aceste gânduri dispar când taxiul oprește. I dau o parte din banii pe care mi i-a dat un polițist pentru a ajunge acasă si cobor alături de micuța Rose.
    - Pregătită? Mă întreabă ea intrând în hotel.
    - Mai mult ca niciodată!
     Intrăm în hotel și o doamnă ce stătea la un birou ne salută.
    - Bună ziua! Aș vrea să știu dacă Jak King este cazat în acest hotel! Îi spun doamnei si aceasta îmi răspunde privind ecranul calculatorului.
    - Da. Etajul 5 camera 14! Spune aceasta și își continuă treaba.
    Micuța Rose mă trage spre lift și intrăm. Apăs pe butonul 5 și aștept să ajungem. Mă privesc în oglinda din spatele meu și oftez.
     - Arăt oribil. Îi spun micuței Rose ce mă privea curioasă.
   Aveam blugii murdari și rupți, tricoul meu era rupt la umăr, aveam tăieturi și vânătăi, pete de sânge pe tot corpul, nici Rose nu era mai departe de mine, însă ea nu avea atâtea vânătăi.
    - Nu contează! Dacă Jak te iubește te acceptă asa cum iești. Mai ales că ai ajuns așa din vina lui.
    -  Nu din vina lui, pentru el! Spun ieșind din lift alături de Rose.
     Ajungem în fata camerei cu numărul 14 o prind pe Rose de mână. Îmi zâmbește încurajator si bat la ușă. Nu răspune nimeni.
     - Nu e nimeni! Să plecăm! Sigur nu e cazat aici. Spun dând să plec dar Rose nu se mișcă din loc. Îmi aruncă o privire plictisită și apoi apasă pe clanță și ușa se deschide.
     - De  unde...
   Îmi face semn să intru. Pășesc în camera ce se dovedea a fii sufrageria. Nu îmi venea să cred, peste tot erau doar sticle de băutură, sticle sparte! Dumnezeule ce a fost aici? Trebuia să fiu foarte atentă să nu calc în cioburi. Micuța Rose își face și ia apariția în camera ce duhnea a alcool.
    - Dumnezeule! Spune ea șoptit. Intrăm în următoarea cameră ce era bucătăria.
     Draperiile erau trase si la fel, toată camera mirosea a alcool. Masa era răsturnată pe jos, hainr peste tot. Erau haine de bărbat. Iau un tricou de pe jos și îl privesc. Îl duc la nas și îl miros. Mirose a alcool dar mai mirosea a ceva! Jak! Nu îmi venea să cred.
     - Jak... Șoptesc către Rose ce trase draperiile pentru a pătrunde lumina în cameră. Dăm de un hol. Niște sunete ciudate se auzeau dintr-o cameră. Mă apropii de ușa deschisă cu Rose pe urmele mele. Ajung în dreptul ușii și scap tricoul ce îl țineam la piept. Nu! Nu! Nu! Nu e adevărat! E doar o glumă! O glumă proastă, foarte proastă! Rose apare în ușă lângă mine și privește în cameră cu ură.
      Privesc cum Jak era trântit pe pat, cu o blondă deasupra lui și și-o trăgeau. Nu pot să cred că îmi face asta! Nu e adevărat! Lacrimi fierbinți îmi apar pe chip și mă dau în spate auzind gemetele blondei. Mă lipesc cu spatele de peretele holului din spatele meu lăsându-mă în jos și strângându-mi genuchii la piept. Îmi astup urechile încercând să nu mai aud gemetele acelei curve. Pur și simplu nu mai puteam să mă ridic. Vroiam să plec și să dispar din viața lui dar nu mai puteam. Eram distrusă. Am suferit atât pentru el... Pentru el! Nici măcar nu m-au observat. O văd pe Rose cum intră în camera celor doi și țipă la Jak.
    - Ești un om josnic! Josnic! Un nesimțit în toată regula! Nu știu cum o persoană te poate iubi pe tine! Iar tu curvo marș de pe el! Acum! Țipă micuța iar cei doi o privesc comfuzi.
     Niciunul nu spunea nimic! Stăteau si o priveau pe micuță fără să spună nimic.
      - Trebuie să repet de două ori! Afară! Mai repetă ea odată.
     Blonda se ridică amețită și încearcă sã se țină pe picioare la cât era de beată. Ea încearcă să se îmbrace dar Rose o oprește.
     - Nu! Nici gând! Așa vei pleca! Să știe toți că nu ești altceva decât o curvă! Hai să îți arăt ieșirea! Iar tu domnule ai de rezolvat ceva! Sper să fie o minciună bună! Spune Rose și o împinge pe blondă spre bucătărie.
     Jak își întoarce privirea spre hol și încremenește văzându-mă.
     - Ashia...tu ești? Spune acesta privindu-mă mai atent.
    .........
     

     Rose
     

      Suspans! Sper să vă placă acest capitol! Ce credeți Ashia îl va ierta pe Jak? Ce îi va spune el? Oare totul e ceea ce pare? Oare chear Jak nu o mai iubește pe Ashia? La toate aceste întrebări veți afla răspunsul în următorul capitol!