XI

204 9 2
                                    

    Eu:Ce? Jak tu vorbești serios? Cum să te las? Nu! Nu vreau să stau departe de tine! Ști că avem nevoie unul de altul!
   Jak: Știu dar e mai bine așa!
   Eu:Jak nu e bine! Voi suferi mai mult așa!
   Jak:Gata! Am luat o hotărâre! Nu mai insista!
   Eu: Îmi va fii dor de tine!
   Jak:Și mie iubito!
    Niște voci se aud din spatele zidului și Jak îmi face semn să fac liniște.
  X: Nu sunt. Sigur au fugit.
  Y:Hai înapoi.
    Ei au plecat și noi am ieșit. Am mers prin pădure toată ziua până am dat de un oraș. Am închiriat o mașină și am pornit spre casă.
  Jak:Oprim întâi la Simon. Apoi te duc acasă. Ok?
  Eu:Îhî...
   Ajungem acasă la Simon și intrăm în casă. În fața noastră apare un tablou greu de descris. Niște paznici erau întinși pe jos în bălți de sânge. Urcãm sus și îl vedem pe Simon mort în biroul lui. Jak începe să plângă la fel și eu. Chear dacă l-am cunoscut de puțin timp îmi dau seama că a fost o persoană bunã. Jak ia de pe birou o foaie și o citește. O împăturește cu grijă și o bagă în buzunar. Vine lângă mine și mă ia în brațe plângând.
   Jak:Te iubesc!
   Eu:Și eu te iubesc.
    Coborâm din birou și ieșim afară. Urcăm în mașină și pornim spre casa mea.
   Eu:Jak îți dai seama ce înseamnă? Jak nu va mai trebui să fii asasin!
   Jak:Știu Ashia! Dar tipi ăia tot mă urmăresc! Vor sã mã omoare! Iar dacă tu vei sta cu mine poți murii și tu. Nu vreau să îți distrug viața!
   Nu mai spun nimic. Nu vreau să comentez. Oprește mașina și ieșim afară. Mă duc în fața lui și îl iau în brațe.
   Eu:Ești cea mai importantă persoană din viața mea. Tu mi-ai arătat cine era cu adevărat familia mea, tu m-ai învățat să trăiesc și tu m-ai învãțat să iubesc. Și vreau să-ți mulțumesc pentru asta. Pentru tot!
    Jak:Nu trebuie să îmi mulimești pentru nimic. Fără tine aș fii fost mort. Și tu mi-ai arătat că viața e mai mult de cât tristețe și ură. E bucurie și iubire. Te iubesc Ashia!
    Eu:Și eu te iubesc Jak! Ai grijă de tine!
    Se apleacă și mă sărută pe buze.
   Jak:Îmi va fii dor de buzele tale, de cuvintele tale, de tine!
   Eu:Și mie!
  Mă întorc și mă îndrept spre casa în care credeam că nu voi mai ajunge vreodată dar uite că am greșit. Îl văd pe Jak cum intră în mașină și pleacă. Intru în casă și mă duc în bucătărie. Îmi fac un ceai apoi urc în camera mea. Arunc toate acele haine de pe mine pe jos și dau drumul la cadă. După ce se umple mă trântesc în ea și las toate problemele să plutească spre o nouã rezolvare. După ce mă relaxez puțin mă pun și îmi curăț corpul. Ies din cadă și mă duc în cameră să mă schimb. Îmi iau lenjeria și un sutien apoi aud o bubuitură de jos.
     Ies din cameră și privesc la parter. Doi bărbați îmbrăcați în negru au intrat la mine în casă.
  X:Eu caut în grădină tu sus! Hai și vezi cu poftele tale nebune!
   Y:Bine! Voi încerca!
    Cum aud asta intru în camera mea și îl sun pe Jak.
  Eu:Jak! Jak te rog au venit.! Jak!
   O bubuitură în ușă se aude apoi ușa se deschide și pe ea intră unul din tipi ăia. Las telefonul jos fără să îl închid și mă ridic în picioare.
   Eu:Ce vrei?
   El:Pe tine scumpo.l! Ce corp drăguț ai, e păcat să îl irosești pe un pămapălău ca Jak, ție îți trebuie un bărbat adevărat ca mine!
   Eu:Nu! Nu!
    Mă prinde de mâini și mă trântește în pat. Se urcă peste mine și mă sărută pe gât. Încep să țip și să plâng. Îi simt mâinile mizere cum îmi ating zona intimă. Începe să maseze cu putere iar eu încep să țip. Era un chin. Mă durea! Un foc de armă se aude de jos. Era Jak. El era!
    Eu:Jak! Jak te rog!
    Cum aude toate astea bărbatul de pe mine își desface grăbit cureaua.
   Eu:Jak!
    Când era să intre în mine atunci ușa se prăbuși. Un foc de armă se aude apoi bărmatul de deasupra mea cade pe jos. Încep să plâng mai tare iar Jak vine lângă mine.
    Jak:Iubito ești bine? Ția făcut ceva? Iubito!
    Eu:Nu mia făcut nimic! Mă doare atât!
   Jak ia un cearcef de pe pat și mă acoperă cu el. Mă ia în brațe și ieșim din această casă nenorocită în care nu voi mai pune piciorul cât  voi trăi. Jak mă pune pe bancheta din spate iar el se urcă la volan. Pornește mașina și începe să coducă până la marginea orașului apoi oprește și coboară. Vine lângă mine pe bancheta din spate și mă ia în brațe.
   Jak:Ai avut dreptate! Am fost un prost! Nu trebuia să te las acolo singură! Ce a fost în capul meu!? Îmi pare rău!
    Eu:Totul o să fie bine. Acum că sunt cu tine nu mai am nevoie de nimic.
     Jak:Te doare ceva!? Ce ți-a făcut nenorocitul ăla! Tea bătut?
    Eu:Nu!
     Jak își dă tricoul jos și mil pune pe mine. Îl vrivesc câteva minute apoi îmi feresc privirea.
   Eu:Jak ști care a fost primul gând ce mi-a trecut prin cap când ăla era peste mine?
    Jak:Ce?
    Mă ia în brațe și mă pune pe picioarele lui apoi mă sărută pe cap.
     Eu:Am realizat că nu vroiam ca acel om să fie peste mine. Tu vroiam să fii. Numai tu! Atât!
    Jak:Offf iubito! Acum cel mai important este că tu ești bine! Și îți promit că doar eu voi fii al tău!
     Afară începe să însereze și să se întunece.
     Eu:Ce facem acum? Unde vom merge?
      Jak:Nu știu.
     Eu:Jak eu am o casă într-un loc neaflat pe hărți. E un loc ascuns. Părinții mei l-au trecut pe numele meu și au zis să mă duc acolo dacã se întâmplă ceva. Au un contract cu o firmă care face în fiecare lunã aprovizionarea cu mâncare. Deci e numai bun.
    Jak:E perfect! Plecăm mâine dimineață.
    Jak se ridică și trge scaunele pentru a putea sta mai bine. Apoi se așează și mă pun lângă el. Poate vom reuși să scăpăm de tipi ăști! Nu știu ce m-aș face fără Jak! E cel mai bine lângă el. Lângă singura persoană ce mã iubește!



     Heiii! Am promis că voi posta mai des și mă țin de cuvânt! Sper să vă placă! 😘😘😘




  

Asasinul meu!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum