Asasinul meu!

XIII

    Am gãsit ce căutam încep să îi mâingâi cerul gurii și aud gemete ce mă satisfac. Îmi las mâinile în jos și bag mâinile pe sub pantaloni lui scurți. Îmi pun mâinile pe șoldurile lui și fac cerculețe. Îl simt cum mă ia în brațe și se ridică cu mine.
     Jak:Mă înebunești tot mai mult!
    Mă mai sărutã o dată și se duce în bucătărie. Mă duc după el și privesc cum se așează la masă. Mă duc și scot puiul din cuptor. Pun pe farfurii și mă așez la masă. După ce mâncăm eu spăl vasele iar Jak își aprinde o țigară.
    Jak:Ce a fost aia?
   Mă întorc spre el și îl privesc nedumerită.
   Eu: Ce?
    Jak:Ce s-a întâmplat mai devreme!? De ce te-ai enervat?
    Eu:Nu m-am enervat! Și nu s-a întâmplat nimic!
   Îmi ie rușine să recunosc. Ce rea să zic?
   Jak:Serios?
     Nu Jak. Adevărul e că tu mă faci mereu să mă simt bine iar eu nu prea reușesc!
    Eu:Da.
   Proasto! De ce draqu nu i-ai spus adevărul!
    Taci draqu!
    Jak:Mhm...
   Îl văd cum se ridică și aruncă țigara pe geam. Apoi pleacă grăbit în cameră. Draci! S-a supărtat! Ce proastă sunt!
    Mă șterg pe mâini și urc în cameră. Îl văd pe Jak cum stă pe pat și privește pierdut pe fereastră.
   Eu: Jak?...
   Jak:Ce vrei?
   Eu:Jak ascultă... Nu am vrut să te supăr!
   Jak:Nu ai vrut! De ce nu îmi spui adevărul. De ce faci chestia aia mereu? Încep să te sărut apoi tu te enervezi și parcă vrei să mă torturezi!
    Eu:Nu asta e ideea.
   Mă duc și mă așez pe pat lângă el.
    Eu:Tu mă faci mereu să mă simt bine iar eu am impesia că nu îți pot oferi ce ai nevoie dapăi ce îți dorești! Am impresia că nu sunt destul de bună pentru tine!
  -Bravo! Ai spus și tu ceva bine!
  - Taci odată!
   Jak: Iubito cine ți-a zis că nu ești bună pentru mine! Ești perfectă! Nu am nevoie de nimic! Doar de tine! Și cine a zis că nu mă faci fericit? Poate că nu îți arăt asta dar eu sunt. Și te iubesc!
   Eu:Și eu te iubesc!
    Mă strânge în brațe și mă sărută.
   ************
    Îmi ridic capul dintre perne și privesc chipul bărbatului de lângă mine. Mă aplec si îl sărut încet pe buze apoi mă ridic din pat. Mă îmbrac repede cu ceva apoi ies silențios din cameră. Cobor în bucătărie și îmi iau un măr apoi ies din casă. Privesc cum soarele răsare încet și luminează minunata pădure în care mă aflam. O iau la pas prin pădure încerc să-mi pun ordine în gânduri. După ceva timp decid să mă întorc înapoi la asasinul meu, că până la urmă asta e! Un asasin ce s-a îndrăgostit de o simplă fată. Încă îmi amintesc cât de rece era când la-m cunoscut. Și totodată deama ce mi-o implanta în suflet. Însă acum e altceva! Nu mai e teamă ci iubire. O iubire ce creste cu fiecare minut în care stau alături de el. Poate că toată fuga asta nu s-ar fii întâmplat dacă plecam de la bun început... Dar nu regret nimic! Altfel nu mi-as fi dat seama că pentru părinții mei nu însemn nimic. Dacă însemnam măcar un nenorocit de telefon! În schimb nimic!
     Toate aceste gânduri dispar instantaneu când un sunet ciudat de aude în spatele meu. Mă întorc dar nu era nimeni. Simt cum cineva îmi pune mâna la gură cu o cârpă îmbibată într-o substantă ce mă făcu să adorm instantaneu.

    ************
     
        Simt un miros puternic de mucegai și aer închis. Era oribil mirosul. Un miros de sânge îmi invadează nările și îmi deschid instantaneu ochii. Eram într-o cameră jegoasă ce mirosea oribil! Mă uit la încheieturile mele ce erau prinse cu niste cătușe de fier ce erau legate de lanturi înfipre în asfalt. O doamne! Hainele mele erau pline de mizerie si umezeala de pe jos.
        Încerc să mă ridic de pe asfaltul rece însă eram mult prea amețită. Privesc spre geamul mult prea mic pentru a putea ieși eu pe el și observ că afară era întuneric. O dumnezeule Jak! Oare ce o face Jak! Sigur e foarte îngrijorat! Dacă l-au prins și pe el?
      Niste zgomote se aud din partea cea laltă a uși vechi de lemn apoi acea ușă se deschide. Doi bărbați masivi intră în încăpere. Unul zmucea după el o fetiță. O doamne arăta oribil. O trântește pe jos într-un colț al camerei apoi se întoarce spre mine.
     - Văd că te-ai trezit! Foarte bine! Acum spune-mi tot ce ști despre Jak dacă nu vei avea de suferit!
    Spune pe un ton superior apoi celelalt bărbat îi întinde un bici din sârmă ce avea în cap niste țepi. O nu! Nu vreau să mor așa! Dar mai bine mor decât să le spun despre Jak! Nu îi voi face asta!
       - Tu auzi ce spun! Spune curvo! Unde se ascunde? Unde e? Întreabă el din nou de data asta pe un ton mai puternic.
        - Unde e? Cum adică unde e? Întreb pierdută.
        - Nu te face că nu ști! Nu e în casa ta din pădure târfă ordinară! Spune nenorocito unde e?
      Cum adică nu e? Sigur a fugit! Multumesc lui Dumnezeu că nu a fost prins! Sigur la-r fi omorât!
      - Cum mi-ai spus? Întreb printre dinți.
    Știu că e prostesc ce fac dar nu îi pot lăsa să îmi calce în picioare ce am mai de preț.... După Jak! Nu îmi pot călca pe orgoliu!
       - A deci ești o târfă și încăpățânată pe deasupra.
      - Nenorociților! Dați-mi drumul!
        Dau să mă ridic dar bărbatul ridică biciul și îmi trage cu toată puterea una peste abdomen. Cad instantaneu jos și icnesc de durere. Sunetul provocat de sunetul biciului face ca micuța fetiță ce stătea în culțul camerei să tresare zgomoros. Sărăcuța e mai speriată ca mine. Bărbatul se îndreaptă spre ea și cu aceași lovitură de bici o face pe fetiță să plângă în hohote.
       Se întoarce înapoi la mine.
           - Spune odată nenorocito! Unde e?
            - Nu știu! Spun si mă împing un pas înapoi.
     Bărbatul îmi mai trage o lovitură de bici pe spate. Simteam cum acei țepi pătrundeau prin materialul tricoului meu alb si intrau adânc în piele. Lacrimi îmi apare pe chip apoi bărbatul mă întrabă din nou exact aceasi întrebare. Si evidient că îi răspund la fel. Această procedură se repetă de încă vreo trei ori după care cei doi pleacă și rămân plină de sânge si vânătăi pe tot corpul.
      Îmi îndrept privirea spre fetița ce stătea în acel colț infect și plângea.
       - Gata pui nu mai plânge. Îți promit că te voi scoate de aici.
     Vroiam să mă duc la ia dar lanțurile sunt prea scurte pentru a putea ajunge la ea. Fetița blondină își ridică privirea spre mine și pot observa acei ochi superbi albaștri și acel păr blond. Era îmbrăcată doar cu un tricou ce era rupt si plin de sânge. Era așa micuță. Cred că avea doar șapte ani. Se ridică brusc și vine fugind spre mine luându-mă în brațe. Oh ce mică e....