(Pauza) Ingeri in infern(Harry Styles fanfiction)

Capitolul 2: Visul

Harry's P.O.V

Ma asez pe pat cu poza mamei in brate.Ma uit la chipul ei luminos si ma intreb 'de ce?'.De ce am ajuns asa?De ce eu?De ce ea?De ce este viata asa de cruda?De ce tata nu a fost langa noi?Oare toate astea se vor sfarsii vreodata?Sau asa voi fi mereu?Inconjurat de singuratate,durere,tristete,de neajunsuri...Nu e nimeni in lumea asta la care sa tin sau care sa tina la mine.Nimeni pentru care sa vreau sa ma schimb.Nimeni care vrea sa imparta dragostea si viata sa cu a mea.

Azi,cand am vazut foarea aceea in geaca sangerie,am realizat cat de blestemat am fost si sunt.Fara trecut,prezent sau viitor,un irecuperabil al societatii ce se taraste intr-o gaura neagra care il absoarbe incet,dar sigur.Poate ca asa mi-a fost sa fie.As fii in stare sa iubesc pe oricine,cu conditia sa ma accepte si sa-mi daruiasca macar putina iubire.As face orice pentru a fii intr-un coltisor din inima cuiva,dar stiu ca nimeni nu ar face nimic pentru a avea inima mea.

Maria...Maria Victoria...Ce nume frumos...Ea e asa frumoasa...Oare ce crede despre mine?Ma vede oare ca toti ceilalti?Nu...Nu cred... "Nu ma intereseaza cine e sau cum arata cineva.Toti suntem oameni si toti facem greseli.Conteaza ce e in suflet.Nu poti sa condamni pe nimeni,pentru ca nimeni nu e perfect.Fiecare are o poveste in spate si o situatie in prezent,iar daca pot ajuta pe cineva sa-si creeze un viitor,atunci o fac!".Vorbele ei imi revin in minte si imi dau lacrimile.Poate daca mi s-ar oferi a doua sansa as schimba ceva si acel inger auriu ar tine la mine.Dar e prea tarziu.Nu mai pot face nimic...Sunt prea scufundat in universul drogurilor si nu as putea trai fara marfa alba.Ea e asa de pura si inocenta.Ochii ei transmit asta.Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului.Stiu ca sufletul si ochii ei sunt blanzi si dulci...O stiu,o vad,o simt...

Usa se tranteste de perete si ma trezeste din visare.

-Ce faci babe?,se aude o voce si Aurora apare la mine in dormitor in sutien si fusta scurta.Am inteles ca esti cam trist...

-Ce vrei Aura?,o intreb in dand poza mamei intr-o parte a patului.

-Ce vreau de obicei!,spune si se aseaza in poala mea,repezindu-se la cureaua mea ravasita si deschizand-o.

Maria's P.O.V

Saptamana trece repede si maine e marti.De abia astept sa merg in cartier.Zambesc incontrolabil si  imi pun lucrurile pe umeras.

-De ce razi?Ma intorc si o vad pe Alina in usa.

-Tu nu stii sa bati?,o intreb razand

-Esti cam zambitoare pentru cineva care se trezeste maine la prima ora sa mearga intr-un cartier imputit...

-Nu mai spune asta!Nu e vina lor ca s-au nascut acolo...

-Da...Desigur!Tu chiar trebuie sa gasesti o explicatie prin care sa-i scoti pe toti nevinovati...Pentru tine toate curvele sunt inocente,toti violatorii si criminalii au dreptul la o a doua sansa...Revino-ti,soro!Intelege odata ca in lume exista si oameni rai.Pentru numele Domnului!Renunta la a incerca sa aduci pacea in lume si alte porcarii...Uite!Tu esti prea mica si usor maleabila si e periculos in zona in care tu faci acel voluntariat inutil!Renunta la el!

-Alo!Ce se intampla?De ce va certati?Din nou...,aud vocea mamei si o vad stand rezemata de tocul usii.

-Mama!Nu ne certam...,spunem noi in cor.

-O nu!Doar tipati una la cealalta...Maria,ce se intampla?,intreaba mama intorcandu-se spre mine.

-Desigur...Pune copilul cuminte si naiv sa raspunda!,spune Alina oftand.

-Mama...Nu e nimic.Serios!Doar ca Ali nu e de acord cu voluntariatul meu...

-Nu e ca nu sunt de acord...Ideea e ca nu vreau sa te duci in cartierul ala...Fa voluntariat in alta parte.

-Maria...Nici eu nu sunt in totalitate de acord,dar am incredere in tine.,spune si imi strange mana.

Alina pleaca din camera oftand si mama o urmeaza.

Ma pun in patura si ma gandesc la Harry.De ce il cheama oare asa?E ceva la baiatul asta care imi starneste atentia.Ochii lui verzi erau asa de calzi si calmi...Sper sa se faca zii mai repede sa pot merge sa-l vad.Vreau sa petrec timp cu el.Ceva imi spune ca are multe pe suflet si vreau sa-l ascult si sa-l ajut.

-Vicky...Stiu ca esti acolo...Haide!Iesi afara nu o sa-ti facem nici un rau.Suntem prieteni,corect?,aud o voce groasa.

Tremuram toata,aproape nereusind sa-mi calmez respiratia.Unde e?Unde e el?De ce nu vine sa ma ajute?

-Nu vine micuto...Vezi?Drogatul nu e aici...Dar eu sunt!Eu te pot ajuta...,spune ca raspuns la gandurile mele si simt deodata o mana puternica strabgandu-mi incheietaura.

-Nuu!Da-mi drumul!Lasa-ma!!! ,tip disperata.Nu-i pot vedea bine,chipul fiind acoperit de umbra.

-Las-o in pace!,se aude o voce in spatele meu.

-Mai,.mai,mai...Marele salvator a venit sa-si salveze...floarea...,spune si ma strange mai tare de maini.Ce pacat draga ca mereu esti in contratimp.

In spatele lui Harry vine un alt barbat pe care-l vad tot in umbra.

-Harry!In spate!,tip chiar inainte ca omul sa se repeada asupra lui.Miscarea lui Harry a fost prea inceata si ma uit ingrozita la podea.Sange...

-Harry!Harry!!!,il strig.El se intoarce si cade in ghenunchi in fata mea.Mana lui apasa pe burta si firicele de sange ii tasnesc din gura.

-Harryyy!,strig dar stiu ca deja nu ma mai poate auzi.

Deschid ochii si ma uit in jurul meu.A fost un vis...Doar un vis.Parea asa de real...Ce semnificatie o avea?N-apuc sa imi revin din soc cand aud un bazait si ma uit pe noptiera.Apuc telefonul pe al carui ecran apare numele colegei mele de voluntariat,Mami.

-Alo...,ii spun somnoroasa.

-Maria,scumpo...Stiu ca e devreme,dar trebuie sa te grabesti si sa te imbraci...

-Mami ce s-a intamplat?Unde esti?

-Maria...In cartier s-a intamplat ceva...Ahm...Trebuie sa vii urgent!

-Despre cine e vorba?,o intreb repede sarind din pat.

-Niste baieti,Andrei si...Harry...,ultimul cuvant imi strapunge inima,iar telefonul imi cade din mana.

stiu ca poate la inceput  nu suna exact cum trebuie,dar ideea povestii e alta si in viitor o sa ma concentrez pe ea.astept pareri.nu uitati sa votati :)

p.s:coperta este realizata de cea careia i-am dedicat acest capitol si ii multumesc mult pt ea ♥