EL

"Drogul meu este EL"

                 Totul a inceput atunci cand parintii s-au decis sa mergem pentru prima data la mare. Eram in culmea extazului, ma bucuram ca pot sa vad si eu marea, despre care auzisem atatea. Dar stai, mai intai ar trebui sa ma prezint. Cine sunt eu? Cine este aceasta fata care s-a indragostit de cineva caruia nu-i stia numele? Eu sunt Diana, pe scurt Dia, am 15 ani, imi place sa fiu copilaroasa si mai multe veti afla pe parcurs. Dupa cum spuneam, am decis sa plecam la mare. Numaram orele, minutele, secundele pana la ziua cea mare. Uite ca a venit si aceea zis dupa ore de asteptari. Ne-am facut bagajele si am plecat. Speram sa fie o saptamana super, dar cine stia ca saptamana asta imi va schimba viata si-mi va imparti inima in doua? Nimeni, nimeni nu stia, pentru ca daca stia nu ma mai duceam mai mult ca sigur. Si iar am deviat de la subiect, vedeti? orice imi aduce aminte de el.

                   Sa revenim la subiect pentru ca despre el, vom avea timp sa vorbim toata povestea. Am ajuns la mare si de aici incepe distractia. Stateam la un hotel urias, cu o piscina imensa, in care voiam sa stau toata ziua. In prima zi, nimic special, am vazut marea si am fost la shopping, "iubirea vietii mele" cumparaturile. Insa, a doua zi am mers pe plaja si l-am vazut pe EL.

               Era animator pentru copii, pot sa spun ca cel mai dragut animator. Ma uitam in continuu la el, la zambetul lui, la patratele lui, da avea patratele, la ochii lui, intr-un cuvant la EL. Tot corpul meu simtea aparitia primilor fluturasi, inima imi batea din ce in ce mai tare, ma uitam la el si zambeam, nu aveam un motiv, el era motivul meu, era drogul fericirii mele. Si stiti cu totii ca atunci cand nu-ti mai iei drogul, devii trista. Acesta era si cazul meu. Deveneam trista cand nu-l vedeam si fericita cand il vedeam. Aveam nevoie de el mai mult decat avem nevoie de apa. Dar daca dupa aceasta saptamana nu-l voi mai vedea si nu-mi voi mai lua drogul, oare voi putea rezista tristetii care-mi cuprindea corpul? Fiecare particica din mine care se umplea de tristete, atunci cand nu era langa mine.

           Nu-i stiam numele, dar zambetul lui m-a cucerit. Alte lucruri care-mi aduc aminte de el. Oare nu pot sa va povestesc fara sa-mi amintesc de el? Se pare ca nu, nu pot. Fiecare farama din creier isi aduce aminte de el, mi-a ramas intiparit ca un tatuaj pe inima, un tatuaj care nu poate fi sters. Desi inima mea e incuiata cu un lacat urias, se pare ca el a gasit cheia si mi-a descuiat inima. Cum? Nici eu nu stiu. Daca-l vede-ti, va rog sa-l intrebati ca si eu sunt curioasa. Oricum, dupa ce a deschis lacatul, a luat jumatate din inima mea cu el si a ascuns cheia. Asa am ramas numai eu cu jumatate din inima, cealalta jumatate era la el si poate va fi pe vecie a lui, daca nu ne vom mai vedea pentru a mi-o inapoia.

             Dar nu Diana, nu, nu te mai gandi la el si nu mai schimba subiectul, doar pentru a vorbi despre EL. Asta imi spun mere, dar crede-ti ca-mi ascult vreodata vocea interioara? Nu, chiar niciodata, desi uneori are dreptate. Mai are rost sa va spun ce s-a intamplat in restul saptamanii? Eu zic ca nu, sper ca ati inteles ca a fost o saptamana minunata din viata mea, pe care nu o sa o uit niciodata, pentru ca nu vreau.

                 Din nefericire, de aici incepe cosmarul pentru mine. Drogul meu dispare, fara a lasa un antidot, dar lasand un gol urias in inima un gol ce poate fi umplut numai de EL. Am plecat de la mare trista, ca nu-mi voi mai lua drogul meu special, il voiam inapoi, il voiam numai pe el, se pare ca nu se putea. Plecase pentru totdeauna . Oricum, pentru a avea si eu o poveste normala, va voi povesti ce s-a intamplat in viata mea dupa ce EL a disparut.

Oare ce s-a intamplat dupa ce El a plecat?