EL

"A disparut printre nori"

                     M-am trezit de dimineata, inca ametita de la drogurile si bautura de aseara. Acestea erau singurele care ma mai faceau fericita. Mama nu stie nimic, asa ca sssst! Va fi micul nostru secret! Dupa cum spuneam, m-am trezit,m-am imbracat si am plecat la scoala. M-am intalnit cu Flori si Ana, prietenele mele, care nu mai intelegeau ce se intampla cu mine.

- Hei fetelor, ce faceti?intreb eu incercand sa ascund tristetea din suflet printr-un zambet fals.

- Bine, iar te-ai drogat? ma intreaba ele foarte suparate. Stiam ca nu le placea ce am devenit, dar nu aveam de ales, el mi-a distrus viata si drogurile inca ma tineau in viata, inca ma faceau fericita.

- Da, doar ele mi-au ramas dupa ce EL a plecat.

- Si noi? Noi ce suntem? se uita la mine cu lacrimi in ochi. Oare chiar credeau ca le-am uitat? Ele sunt totul si o sa fie totul pentru mine!

- Voi sunteti prietenele mele, dar drogurile imi aduc fericirea si inima inapoi.

- Of Diana, nu e bine ce faci, trebuie sa-l uiti nu poti trai toata viata in trecut.

- Ba da pot, pentru ca vreau. Daca mi-ai fi prietena adevarata, m-ai sustine.

- Nu Diana, nu pot sa vad ca te distrugi singura si sa te mai si sustin. Intelegi? Nu pot!

- Da Ana, ai dreptate, dar imi vreau drogul inapoi, EL ma facea fericit, nu porcariile astea. Spun asta aruncand drogurile din buzunar.

         Dupa ce mi-au plecat prietenele, m-am intors si mi-am luat drogurile, numai ele ma mai tineau in viata, daca nu le-as fi avut as fi murit de mult. Mi-am luat drogurile si am plecat spre clasa, cand de odata ma ciocnesc de cineva.  Nu pot sa cred, e chiar el, dar ce cauta in Bucuresti? Nu stiu, dar inima mea s-a reintregit.

- Scuze, ar trebui sa fiu mai atenta.

- Nu-i nimic, stai linistita,  si mi-a zambit.

      Ah, acelasi zambet care ma innebuneste, acelasi zambet care mi-a furat inima, sigur este el, as recunoaste acest zambet oriunde. Fug repede spre clasa, mai fericita ca oricand si dornica sa le povestesc fetelor ca l-am vazut, ca EL e aici, la noi in scoala.

- Fetelor, fetelor!

- Da, suntem aici. Ce s-a intamplat? imi raspund ele uimite de fericirea mea.

- EL, EL e aici.

- Ce Nu are cum.

- Ba da, m-am ciocnit de el pe hol.

- Poate ai visat.

Nu, n-a fost un vis, a fost real.

- Esti sigura?

- Cea mai sigura.

   Cand vorbeam cu fetele, intra EL in clasa, chiar EL. Dar ce facea la mine in clasa? Era la Constanta, ce cauta la Bucuresti? Ce face aici? Imi vrea si jumatatea cealalta din inima? Ma gandeam la atat de multe lucruri incat nu ma observat ca ma striga cineva.

- Domnisoara Janson? Domnisoara?

- Aaaaaaaaaaaa da, ma scuzati.

- Nu, spune ma scuzi, nu-s decat cu 4 ani mai mare ca tine.

- Inteles domn profesor, dar tu spune-mi Dia.

- Ok, acum sa trecem la lectie.

    A inceput sa predea si din cate am inteles, maine pleaca. A facut numai 3 zile de practica. Dar nu poate sa plece, nu din nou. Nu-mi lua inima cu tine, las-o aici, te rog, te implor, macar sa pot sa te vad daca nu pot sa te ating. Ma gandeam si ma tot gandeam pana cand cava mi-a atras atentia. Era  EL, EL al meu sarutandu-se  cu o colega. Nu se putea! Cum? Asa le face la toate? Le farmeca si le fura inima? Simteam cum mi se scurg lacrimi pe obrajii mei fierbinti, ochii mei erau inundati de rauri de lacrimi. Simteam cum cealalta jumatate din inima mea se facea pulbere. Amintirile se prelingeau pe sufletul rece precum gheata si il incalzeau.  Imaginile cu intamplarile de la mare imi apareau in fata asa ca n-am mai putut rezista si am fugit la baie, iar Ana a venit dupa mine.

- Ce-ai patit? De ce plangi?

- EL, EL sarutat pe Mihaela, erau singurele cuvinte pe care le puteam rostii.

- Ce? Nu inteleg.

-  EL, EL sarutat pe Mihaela, am spus fraza asta pana cand a inteles Ana. Atunci m-a luat in brate si mi-a spus ca o sa trecem impreuna peste toate astea. Dar nu, eu nu puteam sa traiesc fara jumatate din inima mea, nu puteam, imi era imposibil. Am plecat acasa, m-am incuiat in camera si am inceput sa plang. Lacrimile imi curgeau din ochi si se prelingeau pe fata mea alba ca varul. Ciudat, mai devreme era rosu, dar eram prea trista pentru a da importanta acestor semne. Maine ma voi trezi si voi spera ca totul a fost un vis urat. Dupa ore de plans, am adormit, iar de dimineata m-am trezit mai trista ca niciodata. Unde-mi sunt drogurile? Unde le-oi fi pus? Daca pe drogul meu special nu-l pot avea macar pe ele. Speram sa-l vad la scoala, dar din pacate nu l-am vazut, le-am vazut numai pe Ana si Flori care ma intrebau disperate daca m-am drogat.

- Iar te-ai drogat?

- Da iar, ce-ai vrea sa fac, daca el vine aici, imi fura si cealalta jumatate din inima si pleaca? dispare printre nori. Nu intelegeti? A plecat pentru totdeauna si inima mea e la el, intelegeti? Nu pot sa traiesc fara el, face parte din mine si e ca si cum as incerca sa traiesc fara o parte din mine. Vreau sa-l uit, dar nu pot, speranta nu ma lasa sa fac asta, o parte din mine inca viseaza ca vom fii impreuna! Intelegeti? spun asta printre mii de lacrimi ce-mi spala fata si fac inima ca suspine de atat durere.