Traiesc cu speranta zilei cand,la fel ca-n cazul faraonului ce zeii si-a negat,dupa plecarea lui(a voastra) poporu-nfuriat si numele l-au blestemat si sters,cu dalta,rand pe rand, de pretutindeni pentru ca nimeni,niciodata,nicaieri sa nu-l mai pomeneasca printr-o greseala,de altfel,omeneasca.
In cazul vostru e si mai simplu chiar: nu e vreo piatra,floare,gand macar sa aminteasca de viata voastra de aici.Ieri parca ati venit,ati stat un pic( vreo 30-40 de ani), nu ati visat decat bani,bani si iarasi bani...si, iata, astazi ati plecat.Precum un vis urat cand te trezesti si te cobori, buimac,din pat. Si maine vine fara voi. Nu-i piatra-n curte,floare sau copac sa ne-aminteasca de-al lor cap sau chip sau vorba catre noi.
Mai rai, mai putrezi decat Akhenaton, proscrisul faraon, ati reusit o performanta trista: nu noi, cei ce traim si dupa voi, va stergem numele din lista...nu noi va transformam in umbre urmele si in cenusa amintirile...asta-ti facut-o voi,din prima zi traita printre noi,si-apoi , meticulosi,si-a doua zi si tot asa ,zi dupa zi!
CITEȘTI
SENATORIUM
Non-FictionMai bine sa ucizi un prunc in leagan decat sa nutresti dorinte neimplinite-William Blake
