SENATORIUM

Cordelia(Atat de tanara si-atat de rea-Regele Lear actul I, scena 1)

     In spatele unui birou masiv am gasit  raspunsul la intrebarea ce ma asteapta dincolo de usa.        Goethe de-as fi, as exclama indata:,, Verweile Augenblick,du bist so schon!''(O clipa stai,esti atat de frumoasa!), dar din pacate nu-s.Cu trupul zvelt,cu par balai si lung si-un ten curat- un mix placut, de n-ar fi zambetul ce strica totul.Lipita stramb sub nasul hotarat, e-o eticheta mincinoasa

...si ochii mici, sfredelitori- obloane trase peste suflet.Trecand prin ele, totusi  am vazut cat e de mic, chircit si gaunos.Tablou'-ntreg  e-ntors pe dos: minunea devine o Gioconda falsa, surasul un ranjit.Cu glasul dulce imi vorbeste, dar prea tarziu-Edenul a pierit.Poza in fericire sub soarele puterii; femeie-n floarea varstei, avea ce ne dorim cu totii de la viata: inteligenta, sanatate,familie si-acum un apogeu de cariera.De nu mult timp destinul ii incredintase postul de director.Avea atatea de facut.Venirea noastra era un inceput: un colectiv mai tanar.Mai docil.Si tot atatea suflete de frant.Ce-as vrea s-aleg?Era un deficit  atat pe sectii cat si-n laboratoare, cele de radiologie si analize medicale.Desi nu colaborase prea bine pana atunci cu angajati barbati, ar incerca totusi cu mine.Dar eu sa ma decid.Acum, aici sau sufera amanare pana incepem munca-n noiembrie pe intai?Cand vrei, surade rece-si ea, si eu stiam deja ce-am hotarat.Aha,ce bine!Spera sa ne-ntelegem.Doar ea spera.Deja intelesesem.Atunci, si-apoi in anii ce-au venit - era pe chipul ei, in gestul studiat de a-si da pe spate parul, in glasul miorlait.Si-acum sunt sigur ca nu greseam, ca nu gresesc spunand ca o cunosc: cam toata viata si-a dorit sa intalneasca pe Cineva s-o inteleaga,s-o sustina.Doar pe jumate a reusit. EU am ajuns s-o inteleg, dar nu si s-o sustin: doar o fiinta esuata intr-o mare de nefericire poate fi capabila de atatea rautati.                                                                                                                                                                                      Si tocmai aceste rautati v-au tradat,ele m-au ajutat sa va inteleg, sa va cunosc. Si cunoscandu-va de fapt va recunosc: sunteti reincarnarea figurii matriarhale, atotputernice, din zorii omenirii; a stapanului de sclavi ce hotaraste cine traieste,cine moare; a seniorului ce ne invata ce-nseamna o feuda; a preotului ce ne indeamna  a crede si nu a cerceta; a capitalistului hranit cu sange si sudoare de muncitori flamanzi; a gardianului ce, plictisit, se joaca de-a  Dumnezeu prin lagare uitate de cel substituit.Da, sub miile de masti,  pe Diavol l-am vazut!