Complicate Love (VOL ll )

2-Amintiri?

-La mulți ani,Rayn! ,strigăm cu toții în cor

A suflat în lumânări fercit ,după care a închis lent ochii,punându-și o dorință.

-Ce ți-ai dorit,scumpule?,îl întreb râzând

-Mamă,daca ți-aș spune ,nu s-ar mai îndeplinii,corect? ,replică mijind ochii la mine și oftând

Emy ,Zayn și Niall încep să râdă cu poftă,iar eu doar mă uitam la ei ciudat.

-Ei bine ,fie.,spun prefăcându-mă supărată.

-Mi-am dorit că tata să fii fost aici. Prezent de ziua mea..

Am rămas mască la ce tocmai a rostit Ryan pe gură acum. Nu numai ei,ci și ceilalți. Stăteam în fața lui,fără să-i zic nimic. Eram ca o statuie în momentul acesta. Pur și simplu nu știam ce să-i zic. Dorința lui..nu se v-a îndeplinii..

-Mami? ,tresar la atingerea fiului meu

-Iartă-mă dacă te-am supărat.,spune lăsând capul în jos

-Nu puiule,deloc. Haide ,e ziua ta,distrează-te.,spun ridicându-i capul aplecat și zâmbindu-i fals

Nu puteam să-i spun că ,chiar mă afectase rău ce a zis..așa că am lăsat-o baltă și mi-am văzut în continuare de petrecerea lui Ryan.

**
Petrecerea se încheiase mult mai repede decât îmi imaginam eu. Nu puteam să dorm în niciun fel. Îl priveam pe Ryan care acum dormea neîntors. Îmi părea rău pentru el,pentru că știu că dorința lui ,nu se v-a îndeplinii așa cum vrea el..

Un ciocănit în ușă m-a trezit instant din gânduri. M-am ridicat încet de pe pat să nu cumva să-l trezesc pe Ryan,și m-am dus spre ușă. Am deschis-o rapid ,iar în fața ușii stătea prietena mea,Emy. Mă trage afară din cameră și închide ușa în urma mea rapid.

-Ești în regulă?

-Ohh da. Doar mă gândeam..

-Te rog,nu deschide s..

-Mi-aș fii dorit ca măcar să fii fost aici,de ziua lui Ryan

-Subiectul,spune Emy oftând

-Îmi pare rău ,Em,dar nu cred că..

-O să-l uiți vreodată. Știu. Ne spui asta de zece ori pe zi,Ami. Trebuie să-ți revii,altfel sunt nevoită să sun la un doctor terapeut.

-N-am nevoie de terapie.,spun strâmbând din nas

-Atunci uită-l. E o amintire acum.

-Nu pot! Amintire sau nu ,e dată dracu rău de tot treaba asta. Am un sentiment ciudat de care nu ți-am spus.

-Acela fiind?

-De 2 săptămâni și ceva am presimțirea cum că..ar fii mai aproape decât cred!

-Până aici! Îl voi suna pe doctorul acela.

-Nu! Gata,doar mă prosteam și eu un pic.,spun schițând un zâmbet fals

-Ar fii bine. Încearcă să te concentrezi pe prezent. E mai important ca trecutul.

-Dar..

-Niciun dar,au trecut 3 ani,Ami.

-Știu ,dar ar fii bine să..

-Să dormi? Da,cred că ar fii bine. Hai ,du-te să dormi. Ai un fiu pentru care trebuie să lupți acum.

Am oftat și am făcut cum mi-a zis prietena mea nebună,care are dreptate. Harry rămâne o amintire. O amintire frumoasă și dureroasă din păcate.