Love and hate means..You. [ yaoi ]

Love and hate means..You.

Cap I

 Intr-o banala zi de luni totul parea a fi amortit de tacerea diminetii..Totul cu exceptia liceului Broken Arrow unde in clasa 11 D directorul urla de zori..

 - Am avut o problema! Chiar credeti ca am vrut sa intarzii jumatate de ora?Mai bine nu veneam de era asa intentionat! ~spuse acesta categoric revoltat pe atitudinea directorului sever ce nu suporta nici din greseala o mica abatere de la regulile sale prost create.

Directorul era extrem de iritat de atitudinea sfidatoare a lui Blake, dar facea eforturi pentru a nu reactiona intr'un mod exagerat in fata celorlalti elevi ai clasei. Acesta, parasi sala, dar nu inainte de a'l avertiza pe Blake asupra consecintelor ce le va suporta in curand

- Incredibil!! Nu ma crede nici atunci cand spun adevarul! ~spuse brunetul enervat de situatie,trantindu-se pe scaunul de langa amicul sau.

David il privi cu discretie, dar neindraznind sa spuna ceva. Il cunostea destul de bine pe Blake incat sa stie ca orice i'ar fi spus, nu ar fi facut decat sa'l enerveze si mai mult. Asa ca acesta ii oferi timp sa se calmeze.

-N-ai de gand sa spui nimic? Replicase in timp ce ridica o spranceana. David,trezeste-te..azi[?!] Mai ai o ora piciule,stii prea bine asta.

David tresari la auzul vocii lui Blake, dar schita un zambet timid. Avea o parere buna despre Blake in ciudata tuturor zvonurilor raspandite despre el. Dar tot mai avea momente in care era inspaimantat de el. 

 - Imi pare rau, dar credeam ca ar fi mai bine sa nu spun nimic...~spuse acesta pe un ton scazut

-Oh haide,inocentul de tine ramane mut la contactul cu "Maretul Blake?"~adauga el,schitand un zambet "smecheresc",ciufulindu-i parul blond,perfect aranjat ce cu usurinta ii acoperea "varful" ochiilor,dar in acelasi timp scotandu-i in evidenta culoarea verzuie asemenea smaraldului

David, se incrunta putin, pentru ca detesta cand Blake ii ciufulea parul, dar apoi, zambii, si isi intoarse iute privirea.

Parca uitase de prezenta celorlalti elevi, si le simtea privirile staruitoare asupra lor. Nu intelegea de ce ii purtau toti pica lui . Nu facuse nimic rau nimanui. Era retras din orice grup, singurul lui prieten fiind Blake. Dar, aceasta prietenie, era un motiv suficient cat sa'l faca un elev detestat de un liceu intreg.

- Capu'sus piciule. Inca sunt aici.~afirma acesta afisandu-i un zambet calm,protector.Zambet ce doar lui ii putea oferii,restul ranjetelor erau mereu ironice sau fortate de imprejurare.

David zambi, in ciuda faptului ca toata buna sa dispozitie se risipise, isi atinti ochii asupra caietului, si incepu sa deseneze tot felul de modele fara sens. Astepta cu nerabdare finalul orei, pentru a putea iesi afara. Avea nevoie de relaxare, avea nevoie sa iasa din acea incapere in care se simtea sufocat de tot ce'l inconjura

In pauza..culoarele rasunau de clinchetul sacaitor al soneriei ce "urla" ca din gura de sarpe

- Hai cu mine. ~rosti brunetelul plictisit,luandu-l de incheietura fragila,il trage dupa el parca ascunzand ceva.

Blake mergea destul de repede, iar David se straduia sa tina pasul cu el. Incheietura ii era stransa cu putere de mana lui dar nu a indraznit sa-i spuna sa incetineasca, mergea dupa el, incercand sa nu'i priveasca pe cei ce le aruncau priviri piezise. 

Il privea cu ochii mari,negri precum carbunii,oprindu-se in fata unei cafenele.

 -Am ajuns! Sti ca iti placea trupa aia? Ei bine azi dau un concert,si e chiar acum!!~continua el,evident  entuziasmat,scuturandu-l putin,tragandu-l inautru la fel de energic

David se simtea confuz...nu stia daca il mai vazuse vreodata pe Blake entuziasmat de ceva anume. Era stingherit de multimea care se aduna. Acea iesire nu era tocmai pe gustul lui, el nefiind familiarizat cu astfel de concerte, dar isi tinu parerea pentru el...

 -Deci? Iti place?! ~Replica acesta zambindu-i larg,stiind ca facuse economii timp de 4 luni pentru a cumpara cele doua bilele pentru concertul trupei preferate a lui David. Cu siguranta nu avea de gand sa mearga inapoi la ore si sa-l faca sa piarda ocazia unica  in fata careia se aflau.

 - Da. E cam multa aglomeratie, dar apreciez tot ceea ce faci pentru mine. ~tanarul ii zambi, apoi isi plimba privirea prin imprejurimi

Acesta ramane perplex la auzul tonului amicului sau. Gandul ca nu reusise sa-l faca macar pentru o secunda fericit cu adevarat incepea sa sape gropi in inima sa,ce incepea a bate cu putere. Sufletul lui,gandul, erau dominate de o liniste apasatoare in timp ce ochii se pierdeau in multimea ce zbiera la vederea vedetelor urcand pe scena. Tot ceea ce incercase sa faca pentru el,lucrul pentru care muncise atat de mult fusese in zadar. Din nou se pare ca se inselase..amarnic.

David nici macar nu realiza ce efect au avut cuvintele lui asupra lui Blake. Era prea preocupat de agitatia din jurul lui, incat nu era constient de actiunile lui. Gandul lui nu era nici pentru o clipa la Blake...Era egoist, il preocupa mai mult decat orice teama lui de a se afla singur in lume. Dar el nu era singur, il avea pe Blake, intotdeauna l'a avut...Insa acest lucru deseori parea a nu fi reciproc. Viata lui Blake era un total mister..inclusiv pentru David. Iesirile nocturne,oboseala de dimineata,comportamentul sau "iesit de sub control" puteau sa-ti dea de gandit insa "talentul"sau de a schimba subiectul nu esua niciodata..Spera si spera ca intr-o zi cineva il va salva de viata aceea..fara sa-l faca de ras sau..sa-l judece..Totusi dorinta aceea era una intorocheata,ba chiar nesimtita si egoista. O vroia dar nu. Nu exista mod pentru el de a suporta gandul ca cineva ii stie secretul. 

- Nee,David. Ce zici sa te distrezi in timp ce ma duc sa cumpar cate ceva? Spuse acesta putin distras,insa mentinand aparenta bucuriei ce dansa pe langa fiecare mic personaj din acea incapere.

David incuviinta timid, dar la fel de distras ca si Blake. Totul era inconjurat de monotonie. Prezenta lui acolo era inutila, se simtea atat de diferit, atat de singur. Voia sa plece, Voia sa se duca undeva departe, unde sa se poata ascunda si sa mediteze. Pentru prima data isi dorea singuratatea. Dar nu putea pleca pur si simplu. Il impiedica atasamentul de alte persoane. Stia cat de multi depindeau de el. 

Chiar daca toti cei din jurul lui erau atat de entuziasmati, el era de'a dreptul distant de tot ce'l inconjura. Era undeva pierdut, rupt de realitate. Era cufundat in propriile ganduri, aflat la granita dintre vis si realitate. Uneori parea cu adevarat pierdut, senil, iar alte ori, era perect constient. In permanenta se intampla ceva in mintea lui. Dar refuza sa impartaseasca cu cineva ceea ce simtea.Se parea ca visarea il domina destul de mult caci prezenta lui Blake nici nu era observata. Cu mana pe umarul dur,rotunjit si destul de incordat prietenul sau cel mai bun il striga de peste 5 minute. Ingrijorarea devenea evidenta. 

David fu scuturat de un spasm, apoi se intoarse si il privii pe Blake. Era chiar langa el. Era de'a dreptul surprins ca nu'i sesizase aparitia. Statura lui impunatoare era greu de ignorat. Prezenta lui n'ar fi putut scapa niciodata neobservata. Acesta il privii cu atentie. Un prim gand ii trecut prin minte << De ce sunt aici cu el ? De ce nu sunt la ore ? Acolo unde ar trebui sa fiu ? << Pentru prima data se gandea la inluenta pe care o avea Blake asupra lui. Se gandea la problemele pe care i le cauzase, se gandea la atatea lucruri. Era din nou egoist, si se gandea numai la binele personal, si fara a mai sta pe ganduri, se indeparta in fuga de Blake, soptind: 

" Nu pot face asta ! Nu mai pot ramane ! "

Blake ramane pietrficat pentru cateva momente atat fizic dar mai ales psihic..Cum facu'..cum nu..picioarele tremurande il dusesera pana in afara localului unde umbra neclara a amicului inca se mai vedea putin,glasul de copil se facuse  auzit de doua ori la strigatul numelui...lui. 

 Pai cam atat pentru moment! :3 Astept parerea voastra,dau prajiturele ! :3