Love and hate means..You. [ yaoi ]

Capitolul III

p.s: nu-i corectata,nu nimic..deeci..scuze. .-.

Si astfel noaptea se lasa peste taram..Ziua urmatoare schimbandu-se rolurile in cadrul scolii..Blake nu era..Insa David da.In schimb toti se bucurau...ziua fiind al dracului de linistita..poate prea..linistita..Cu totii observasera absenta lui Blake, inclusiv David, care se gandea intens la motivul absentei sale. Poate ca si Blake il evita pe el. Poate ca lipsea de la ore din cauza lui. Poate ca nu mai voia sa-l vada niciodata. Gandul acela il facu sa se cutremure si un profund regret ii apasa inima.Din pacate acesta nu era contient de adevaratul motiv..adolescentul fiind inca pierdut intre cele doua lumi,in acelasi loc umed,rece..mizerabil.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 Unele persoane sunt indeajuns de puternice incat sa indure cele mai groaznice chinuri. Aceste persoane nu sunt infrante atat de usor, lupta, lupta pana la capat. Blake era un luptator, pentru ca viata l-a invatat sa fie unul.Insa s-ar parea ca uneori chiar si cei mai puternici mai cad cateodata...orice zeu isi are sfarsitul..orice ploaie este alungata de razele seci ale soarelui...cum orice inceput are un sfarsit..Zilele pareau a sta pe loc,cel putin pentru David,caci Blake inca se lupta cu sinele sau,inca ducea lupta contradictorie.."Sa ma trezesc,sau nu?"

Cu ultimele puteri o ia la fuga,scapand si de aceasta data,injurand printre dinti,esecul. Cu pasi grabiti,parca obsedati de incercarea de a ajunge acasa o ia in josul strazii unde cu putin noroc gaseste un taxi ce il duce la locul dorit..Un gand mai avea.."Maine era ziua."Odata ajuns in camera de camin, se tranti in pat, fara a se mai ingriji de faptul ca e ud si murdar. Era epuizat, tot ce dorea era sa adoarma mai repede, pentru ca ziua de maine sa vina mai repede, si traia in speranta ca v-a fi mai bine...

                             *                                                   *                                                  *

 Ora 7 veni cat se poate de repete. Usor furios realizeaza starea in care se afla si incepe a se pregati pana in momentul in care era complet pregatit de scoala. Pumnii stransi,geanta-n spate si nodul in gat il indemnau si totusi ii spuneau sa nu o faca. Prinzand curaj paseste peste pragul usii,pornind spre locul unde tortura era o rutina. Nerabdarea il rodea pe dinauntru.Incerca sa adopte o atitudine aroganta, si complet indiferenta. Nu voia sa'si arate slabiciunile in fata celorlalti. El era Blake, si era stapan pe viata lui, nu avea nevoie de mila nimanui, nu avea nevoie de parerile nimanui, nu avea nevoie de NIMENI.

Se aseaza pe cat se poate de calm in locul vesnic,alaturi de care era David. Cu o privire rece,sfidatoare ii fixeaza cu privirea pe amicul parca paralel de lumea reala.

- Parca se spune "Buna dimineata". Sau manierele au ramas in urma cand ai fugit? Spuse acesta ranjind in timp ce-si scotea vechiul caiet de matematica

Trupul lui David tremura incontrolabil. Stia ca Blake avea toate motivele sa-l deteste, dar nu voia sa-l deteste. Tinea la el, era cel mai bun prieten al lui, dar uneori nu-l putea intelege, uneori nu voia sa-l inteleaga. Era ca un mister adanc si tenebros, imposibil de descifrat. Iar David il admira pentru autocontrolul lui, autocontrol pe care el n-ar fi putut sa'l dobandeasca niciodata...

 - Oh,sa inteleg ca orgoliul nu te lasa sa scoti o vorba. 

David inca isi ferea privirea de cea a lui Blake. Ii era mult prea jena pentru a mai scoate vreun cuvant. Era tentat sa plece, sa se mute undeva in spate, dar stia ca Blake l'ar fi dispretuit si mai mult daca ar fi facut asta. Tot ce ii ramanea de facut era sa schiteze cateva desene abstracte pe coperta caietului, astfel incat sa evite orice discutie sau orice interactiune cu Blake.

Brunetul ii smulge caietul aruncandu-l undeva pe jos in timp ce-i ia fata fina intre degetul mare si cel aratator,obligandu-l sa-l priveasca in ochi.

-Esti patetic David Campbell. Atat de tare ma urasti? Adauga el pe un ton stins. De ce ti-e frica?! Hah?! Zise razand ironic. Nu sunt Dracul,inca. 

 Fara sa se mai poata controla, David, il lovi peste masa, si isi lua caietul de pe jos. Se simtea vinovat pentru atitudinea lui fata de Blake, dar era obligat sa se poarte asa. Ambii aveau de suferit. David provenea dintr'o lume total diferita de cea a lui Blake. 

- Blake...lasa lucrurile asa cum sunt ! soptii el dupa care isi lua rucsacul si parasi sala de curs

De data asta nu mai pierdea timpul..Se ridica lasand totul in urma si fuge dupa acesta. Fara sa-i mai pese de consecinte,sare pe el cazand amandoi pe scarile profesorilor,prizandu-l in bratele-i reci,protejandu-l totusi in timpul caderi. Totusi,norocul facu in asa fel incat David era exact sub Blake,dandu-i brunetelului ocazia de-al face sa asculte tot ce are de spus. 

 -David..de ce puii mei faci asta?! Nu ai habar cum sa scapi de mine si fugi?! Ce e cu tine?! Asta nu-i prietenul meu..Oh,stai.. Oare..A fost vreodata prietenul meu? Sau doar o umbra inselatoare? ..Cine esti strainule is ce-ai facut cu amicul meu? rostise Blake mai serios ca niciodata.