Love and hate means..You. [ yaoi ]

Capitolul II

Dupa un weekend care a trecut agonizant de greu pentru Blake, orele si-au reluat cursul. Blake era neobisnuit de linistit in comparatie cu alte zile.  Astepta cu nerabdare sa-l reintalneasca pe David, pentru a discuta, insa, spre mirarea lui, pustiul lipsea...Dar intr-o dupa-amiaza "furioasa",cand norii invadau oceanul de deasupra,brunetul se decide sa faca o mica plimbare pana la locuinta dragului sau prieten..Ajungand acolo,cu singuranta incepe a bate cu pumni in usa..asemenea unuia scapat de la zam. Era atat de violent si de necontrolat in acel moment, incat nu mai era capabil sa-si analizeze actiunile. La un moment dat, cineva deschise cu rapiditate usa. O batrana doamna, il privea cu severitate. Pentru o clipa, Blake a fost buimacit de prezenta acelei femei, dar isi reveni, si o intreba pe un ton sfidator:

- Unde e nemernicul ala de David ?! 

Doamna, tresarii la auzul tonului sau poruncitor. Atitudinea lui era atat de intimidanta, incat putea face pe oricine sa tresara. Insa batrana, isi pastra calmul si ii raspunse pe un ton linistit:

-Tinere...aici nu locuieste nimeni cu numele David. Ma tem ca ai gresit adresa.

Repica batranei il infurie si mai tare pe Blake, care, nu mai avea mult si isi pierdea controlul. Era sigura ca aceasta mintea pentru David. Cat de josnic putea fi ?! Sa se ascunda de el ? Un las ! Asta spunea Blake in sinea lui. Dar privi cu atentie in spatele batranei si observa doi copii, de varste fragede si atunci realiza ca era posibil ca aceasta sa nu minta.

-In cazul acesta ma scuzati. Adaugase el intorcandu-se pe atat de brusc cum venise. Prietenul sau il mintise inclusiv in legatura cu locuinta sa. Intelegea ca se mutase de curand,dar de ce l-ar fi mintit?

Ce se intamplase cu prietenul sau? Acel pusti inocent ce zambea mereu,acel pusti ce radea la glumele sale si se speria de actiunile lui..Unde era acum? Unde....

Continua sa alerge de colo-colo in speranta ca va gasi un indiciu..Dar nimic.Telefonul lui David era inchis,sau poate pur si simplu ii ignora numarul..Cerul se crapase..picuri transparenti,lacrimi dumnezeiesti incepand sa coboare spre pamantul incins de atatea pacate..zdrobindu-se puternic de pielea deja inghetata a lui Blake..Pentru prima data se simtea confuz. Nu stia ce sa faca, incotro sa mearga. David era singura persoana pe care o mai avea, dar incepea sa'l piarda si pe el.Brusc, incepu sa alerge, fara o directie anume. Se lasa ghidat de instinct. Era prea mult pentru el. Se simtea tradat, umilit, inutil...

Ratacit in marele oras,ce la acea ora parea a fi un labirint de beton,se lasa in jos la marginea orasului,unde placuta aproape distrusa ce anunta iesirea din oras ii facea cu ochiul,unde toti cainii strazii hoinareau in voie,unde ploaia cadea mai tare..Odata jos tot ceea ce mai putea face e sa-si stranga genunchii la piept..si sa asepte ziua de maine,in speranta ca tricoul de pe el ii va tine cat de cat de cald..cat sa reziste pana cand totul va fi clar.

Pierduse notiunea timpului, norii acaparau cerul, iar lumina era din ce in ce mai slaba. Nu stia unde era, sau de cat timp statea in acelasi loc. Tot ce stia era ca trebuie sa plece, dar era secatuit de puteri, si abia mai putea face un pas.

Si totusi in incercarea de a parasi acea zona..la capatul puterilor..in "fundul"unei strazi..picioarele-l tradeaza,prabusindu-se precum un sac de cartofi intr-o balta ce reflecta  "agonia celui de sus".Tot trupul ii era greu, abia isi mai putea tinea ochii deschisi. Dupa cateva incercari esuate de a se ridica, renunta si isi inchise ochii. Nu-i mai pasa de ploaia torentiala care ii scalda trupul, ignora vantul aspru ce-l facea sa se infioare. Se simtea de parca ar fi fost sedat...

Si astfel noaptea se lasa peste taram..Ziua urmatoare schimbandu-se rolurile in cadrul scolii..Blake nu era..Insa David da.In schimb toti se bucurau...ziua fiind al dracului de linistita..poate prea..linistita..Cu totii observasera absenta lui Blake, inclusiv David, care se gandea intens la motivul absentei sale. Poate ca si Blake il evita pe el. Poate ca lipsea de la ore din cauza lui. Poate ca nu mai voia sa-l vada niciodata. Gandul acela il facu sa se cutremure si un profund regret ii apasa inima.Din pacate acesta nu era contient de adevaratul motiv..adolescentul fiind inca pierdut intre cele doua lumi,in acelasi loc umed,rece..mizerabil.

† I know It's kind of  short but deal with it. See ya another time.