Love and hate means..You. [ yaoi ]

Capitolul VII

Am ajuns acasa. Si ce?!

Si ce daca am ajuns iar in locul asta infect?! Si ce daca mi-a fost prieten?! Si ce daca am urme?! Si ce daca ii distrug?! Si ce daca il iubesc?! SI CE DACA?! 

Deja incepeam sa ranjesc aidoma unui psihopat in timp ce aruncam tot ce prindeam,chiar cand credeam ca locul asta nu putea sa arate mai penibil de atat. Sa privesc iar peretele crapat,perna manjita de lacrimi si sange,masa rupta,farfuriile,paharele si lampa sparta si pe mine ghemuit intr-un colt tremurand,inecandu-ma-mi propiile lacrimi,evident plangandu-mi iar de mila, nu facea nimic decat sa ma infurie si mai tare.

Haah. Oare ce parere ar avea micul meu print daca m-ar vedea asta. Ma bufneste rasul,dar apoi ma inec iar,si tusesc,si plang,si urlu,si nimeni nu ma aude. Ce ar spune daca i-as aminti ca sunt speriat? Ar rade iar presupun,crezand ca glumesc. Ei bine da,imaginea mea spune ca glumesc,insa nimeni n-ar rezista o zi cu mine. Sau poate spun asta doar ca sa ma compatimesc,sa-mi plang iar de mila. 

Eu distrug,tot mie-mi pare rau,iar apoi,ce? Tot eu raman fara..Si-as traii pe veci in mijlocul nimicului atata timp cat l-as avea pe el. Mintea mea bolnava ar spune ca e medicament,dar mainile-mi zgariate din propia initiativa imi spun altceva. 

Mi-e scarba de mine,si ca deobicei dau buzna in baie si iau buretele si incep sa-mi frec cu el  pana aproape-mi iau pielea..Sangele nu dispare..E acolo..Mereu a fost.

Jur ca m-as omora chiar acum daca n-as fi atat de las,atat de naiv. Surprinde-te fraiere,Blake spera la nimic,Blake e homosexual.

La ce mama naibii ma gandesc?! Poate nici nu simte pentru mine,sau cel putin nu in felul ala! Cat de cretin,cred ca acela e motivul pentru care se comporta asa..Si-o fi dat seama..

Nu mai spune..

-M-am decis. Imi spun precum un nebun ,cu voce tare in timp ce ma ridic de pe podeaua murdara. Maine voi fi dus,de maine-i voi oferii viata pe care o merita. Si-o jur. 

..........................

S-am jurat. Si iata-ma pe balconul lui la 3 dimineata pasind spre patul in care se odihneste. E atat de calm. Felul in care pieptu-i mic ii se ridica si coboara,parul ciufulit,buzele pline,chipul pal..ahh~.Sfanta bucata de rai.

.....

 -Ce cauti aici?..Imi spune cu glas tremurand.

Ah,se pare ca l-am trezit.

-M-ai terminat. Pe scurt,mi-ai dat lumea peste cap. M-ai schimbat intr-un asemenea hal incat am ajuns o javra sentimentala care nu stie sa faca altceva decat sa-si planga de mila.

-Blake,as--

-Nu,nu. Asculta-ma pana la capat acum,spun aproape "razand" ironic. M-ai facut sa ma indragostesc ca bou' de inocenta ta,sa te proclam centrul universului meu ca apoi sa fugi ca o pisica pe care am uitat s-o rasfat o zi iar apoi si-a gasit un loc mai bun! Nu te condamn totusi,David. Eu n-am ce sa-ti ofer in comparatie cu ai tai si sunt mai mult decat constient ca tu habar n-ai ce-i in viata mea,in fond ori esti atat de prost si inocent incat sa fi avut incredere oarba in mine,ori chiar nu-ti pasa. Azi am venit sa-ti spun ca plec,dar inainte de asta vreau sa-mi juri ca vrei avea grija de tine si mai vreau sa ma asigur ca imaginea mea te va bantuii toata viata,caci oricat as incerca sa te urasc nu pot. Nu pot decat sa fac contrariul,verzisor.

Observam cum printre buzele-i tremurande ii scapa cate un oftat adanc. Se parea ca nu era capabil sa scoata un alt sunet iar asta-mi facea inima sa se intoarca si sa se rasintoarca in mii si mii de noduri. Plangea si nu intelegeam de ce,insa mai ca vroiam sa plang cu el. 

Aparent cedez tentatiei si-l prind de umarii-i goi si-l sarut adanc dupa care il imping pana in momentul cand da cu capul de perna moale,ca mai apoi s-o iau la fuga ca un las ce sunt. Vazandu-l ca pentru prima oara reactioneaza atat de repedere am ignorat inaltimea si am sarit de pe balcon,fara a mai tine cont ca as fi avut un copac pe care sa cobor.  Am inceput sa fug pentru ca bine inteles sa-mi iau zborul la dracu' stie unde.

Strigatele lui si postura din care ma privea de pe balcon faceau ca iadul meu sa devina din ce in ce mai real. Speram sa reusesc,speram sa nu ma intorc. Speram sa ma iubeasca. 

Oh,cat speram s-o faca..

Bun. Sincer,nu-mi prea mai place povestea,motiv pentru care postez atat de rar. Drama care trebuia sa fie se transforma deja intr-o drama de pitipoance si asta ma enerveaza la culme. Inspiratia mea e din nou pe 0 iar cuvintele pur si simplu se evapora din capul meu.

Imi cer scuze,probabil v-am tampit cu fiecare nota adaugata la finalul fiecarui capitol insa sunt chiar in dubiu. Intentia mea e sa recitesc si eventual sa rescriu povestea,mai ales ultimele capitole iar de postat nu stiu cand o voi mai face. Regret,dar m-am atasat de personaje deja si parca ma doare sufletul sa le distrug asa,de plictiseala. Nu spun ca renunt,dar cel mai probabil va urma o pauza mult mai lunga. 

Well,multumesc pentru voturi,lecturi si comentarii,chiar apreciez si sper ca in momentul in care o voi relua sa fiti tot aici s-o cititi. :3

Pa.