Sărutul Diavolului ✅

8

Bubuituri puternice, şi consecutive îmi strica somnul de frumuseţe, urmate de o voce ce îmi irită  fiecare nerv. Îmi ascund capul între perne şi îmi trag şi pătura peste cap, poate poate reuşesc să fac o barieră între mine şi valul de agitatie de dincolo de uşa mea.

- Channon ridică-te din pat sau îl pun pe tatăl tău să spargă uşa! Vocea nu tocmai mieroasa a mamei îmi ridica părul de pe şira spinării.

Pufăi înainte să mă ascund mai bine între perne, dar aşa cum şi ştiam deja asta nu se poate întâmpla. Căci mama continua să bată cu putere în uşa de parcă întreaga casă ar fi în flăcări.

- Channon! Strigă şi tresar.

- Hoo, urlu încă de sub perne. Gata nebuno, strig şi mă crispez. Gata mami mă trezesc, mă corectez repede sperând să nu fi fost prea atentă la ce am spus anterior.

Mă ridic din pat cu mult greu şi-mi târâi picioarele până în faţa uşii, o descui şi dau de chipul strălucitor al femeii ce mi-a dat viaţa. Cută dintre sprâncene şi fruntea brăzdată de mici riduri, zic şi eu că are cu doi copii ca mine şi Colin. ÎI zâmbesc dulce înainte să mă aplec spre ea şi să-mi lipesc buzele de obrazul sau, când mă retrag cutele dispar ca prin minune lăsând la iveală fata fericită a mamei. Îi zâmbesc încă o dată şi mă întorc pe călcâie cu direcţia, spre dulap.

Scot o rochiţă vaporoasă cu flori, până deasupra genunchilor, şi o îmbrac imediat după ce-mi iau lenjeria intimă. Îmi pun în geanta câteva caiete şi plec cu ea în mâna spre baie. O las lângă cadă şi-mi fixez atenţia spre reflexia mea din oglindă. Pungile de cearcăne sunt evidente sub ochii mei verzi-albăstrii şi asta e încă un motiv bun, chiar foarte bun, pentru care ar fi trebuit să stau aseară acasă, pe lângă celelalte legate de Colin.

Mă machiez puţin cât să nu mai pară că îmi dau duhul şi-mi iau geanta şi plec. Chiar pe când să cobor scările îmi amintesc că nu mi-am luat telefonul. Aşa că dau o fugă în camera mea, îl recuperez de prin pat şi cobor în bucătărie la ai mei. Spre marea mea surprindere Colin nu e lângă ai mei la masa cu micul dejun în faţă. Probabil încă se îmbracă, căci oricât ar fi de supărat nu cred că a plecat fără mine.

- Mănânci sau bei doar cafea? Întrebă mama când mă vede stând în uşă.

- Neaţa, salut înainte de toate înaintând. Dacă am timp, amândouă, răspund aşezându-mă la masă lângă tata.

Se apleacă spre mine şi-mi săruta fruntea după care care îmi strica părul, de parcă stătea oricum prea grozav, mulţumesc tată. Mama îmi pune bolul cu cereale în fata şi o cană mare de cafea aburindă, împrăştiind mirosul puternic şi aromat pretutindeni în bucătărioara noastră.

- Draga mea, spune mama şi dacă are de gând să mă cicălească o să plec nemâncată. Femeia asta ştie cum să-ţi strice ziua. Te-ai certat cu Colin? Spune şi eu îmi ridic privirea din bolul meu.

Înghit în sec şi-mi fixez privirea în a mamei. Tata se foieşte lângă mine şi câteva secunde mai târziu îl aud punându-şi cafea. Deschid gura să-i răspund, dar ce să-i şi răspund mai exact?

- Putin, mint. De ce? Întreb continuându-mi masa.

Mama oftează lung şi eu îmi dau ochii peste cap. Dacă nu ar dramatiza atât şi ar spune motivul pentru care m-a întrebat asta am afla amândouă detalii foarte importante şi pentru mine cât şi pentru ea. Dar nu, ea dramatizează făcând din asta o mare tevatură de parcă e prima dată când mă cert cu Colin sau ultima. Bine, ar putea să dramatizeze dacă ar ştii cu adevărat cât este de importantă şi rea această ceartă pentru mine şi pentru Colin, dar nu ştie - bine că nu o face, astfel am fi morţi - numai noi doi ştim, aşa că m-ar putea lăsa pe mine să dramatizez.